UMANÍSTIC, -Ă, umanistici, -ce, adj. Umanist (2). ◊ Științe umanistice = grup de științe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc. Învățământ umanistic sau secție umanistică = formă (sau secție) de învățământ bazat pe studierea științelor umanistice. – Din germ. humanistisch.

UMANÍSTIC, -Ă, umanistici, -ce, adj. Umanist (2). ◊ Științe umanistice = grup de științe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc. Învățământ umanistic sau secție umanistică = formă (sau secție) de învățământ bazat pe studierea științelor umanistice. – Din germ. humanistisch.

UMANÍSTIC, -Ă, umanistici, -e, adj. Umanist2. Hotărîrea luată de Ministerul Invățămîntului cu privire la întărirea disciplinelor umanistice in învățămîntul mediu... este binevenită. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 503, 5/3.

umanístic adj. m., pl. umanístici; f. umanístică, pl. umanístice

umanístic adj. m., pl. umanístici; f. sg. umanístică, pl. umanístice

UMANÍSTIC adj. 1. v. umanist. 2. v. uman.

UMANÍSTIC, -Ă adj. Umanist. ♦ Învățământ umanistic = învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe umanistice = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. [< umanist + -ic].

UMANÍSTIC, -Ă adj. umanist. ♦ învățământ ~ = învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe če = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. (< germ. humanistisch)

UMANÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cultura clasică; caracteristic culturii clasice. ◊ Științe ~ce științe care studiază, în special omul, punând accentul pe istorie, filologie, cultură clasică etc. /<germ. humanistisch

UMANISTIC adj. 1. umanist. (Cultură ~.) 2. modern. (Secție ~ la un liceu.)