ULUCÁR s. v. sulă.

ulucar m. Zool. crap săltăreț, slab și lungăreț (umblă primăvara să sară gardurile).

ulúc (est) și olúc (Ban.) n., pl. e (turc. oluk, uluk, d. ngr. avláki, canal, de unde și alb. lĭuk, lĭugu, jgheab, și flĭugă, scîndură. D. turc. oluk vine reluat ngr. lúki; bg. oluk). Jgheab (troacă de adăpat vitele), canal de tinichea pus la marginea acoperișuluĭ și prelungit pe lîngă zidurĭ ca să se scurgă apa de ploaĭe, țeavă pusă ca să se scurgă mustu, făina ș. a.

ulucar s. v. SULĂ.