Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru ulcer

├ÜLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (f─âr─â tendin╚Ť─â de cicatrizare) care apare pe suprafa╚Ťa pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boal─â caracterizat─â prin prezen╚Ťa unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boal─â a arborilor, pricinuit─â de distrugerea treptat─â a straturilor lemnoase. ÔÇô Din fr. ulc├Ęre, lat. ulcus, -eris.
├ÜLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune (f─âr─â tendin╚Ť─â de cicatrizare) care apare pe suprafa╚Ťa pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boal─â caracterizat─â prin prezen╚Ťa unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boal─â a arborilor, pricinuit─â de distrugerea treptat─â a straturilor lemnoase. ÔÇô Din fr. ulc├Ęre, lat. ulcus, -eris.
├ÜLCER, ulcere, s. n. 1. Leziune f─âr─â tendin╚Ť─â de cicatrizare, care apare pe suprafa╚Ťa pielii sau a mucoaselor (mai ales pe mucoasa stomacului sau a intestinelor). Sub influen╚Ťa prafului caustic pot ap─ârea pe piele eczeme ╚Öi ulcere. ANATOMIA 90. Pe mucoasa intestinal─â se v─âd vaste ulcere lungi transversale. BABE╚ś, O. A. I 320. Au fost de p─ârere c─â s-ar putea s─â am un ulcer al esofagului. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. 2. Ran─â cu marginile neregulate care se ive╚Öte uneori la arbori.
├║lcer s. n., pl. ├║lcere
├║lcer s. n., pl. ├║lcere
├ÜLCER s.n. Leziune organic─â care nu se cicatrizeaz─â ╚Öi care are tendin╚Ťa s─â se ├«ntind─â ╚Öi s─â supureze. ÔÖŽ Inflama╚Ťie a mucoasei stomacului ╚Öi duodenului. [< fr. ulc├Ęre, cf. lat. ulcus ÔÇô ran─â].
ULCER2(O)- elem. ÔÇ×ulcerÔÇŁ. (< fr. ulc├ęr/o/-, cf. lat. ulcus, -eris, ran─â)
├ÜLCER1 s. n. 1. leziune a pielii sau a unei mucoase care nu se cicatrizeaz─â ╚Öi care are tendin╚Ťa s─â se ├«ntind─â ╚Öi s─â supureze; ulcus. 2. boal─â a arborilor, cauzat─â de distrugerea treptat─â a straturilor lemnoase. (< fr. ulc├Ęre, lat. ulcus)
ULCER2(O)- elem. ÔÇ×ulcerÔÇŁ. (< fr. ulc├ęr/o/-, cf. lat. ulcus, -eris, ran─â)
├ÜLCER ~e n. Leziune pe suprafa╚Ťa pielii sau a unor mucoase, care se cicatrizeaz─â greu. /<fr. ulcere, lat. ulcus, ~eris
*úlcer n., pl. e (lat. ulcus, úlceris). Med. Bubă gravă și incurabilă cauzată de o boală din ăuntru. V. cancer.
ULCERO- ÔÇ×ulcerÔÇŁ. ÔŚŐ L. ulcus, eris ÔÇ×bub─â, ran─âÔÇŁ > fr. ulcero-, engl. id. > rom. ulcero-. Ôľí ~gen (v. -gen1), adj., care produce ulcer.

Ulcer dex online | sinonim

Ulcer definitie

Intrare: ulcer
ulcer 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: ulcer, ulcero
ulcero element de compunere prefix
ulcer 2 pref. prefix element de compunere