UJUÍ, ujuiesc, vb. IV. Intranz. (Despre ape) A face să se audă un zgomot ușor; a susura, a murmura, a clipoci. Fă-mă peana leului Pe dunga părăului, S-aud apa ujuind, Pe badea în zbici pocnind. HODOȘ, P. P. 56. ♦ (Despre vînt) A vîjîi. Bate vîntul, ujuiește, Mîndra-n deal se odihnește. PAMFILE, VĂZD. 27.

UJUÍ, pers. 3 ujuiește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre ape, vânt) A face un zgomot ușor, caracteristic; a susura, a murmura. – Onomatopee.^[1]

ujuí vb., ind. prez. 3 sg. újuie

UJUÍ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

ujui vb. v. CLIPOCI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.