UÍ2, uiesc,
vb. IV.
Intranz. (Popular) A chiui, a hăuli, a aui. Pe cînd cuscrii uiesc și nuntașii pușcă, se află în curte o masă pusă și acoperită cu o față albă. MARIAN, NU. 638. Îi pun [miresei] potilatul pe cap și cuscrii uiesc. id. ib. 723.
UÍ2, uiesc,
vb. IV.
Intranz. (
Pop.) A chiui. – Din
ui1. UÍ vb. v. chioti, chiui, hăuli, striga, țipa. ui vb. v. CHIOTI. CHIUI. HĂULI. STRIGA. ȚIPA. úi, interj. – Vai: „Ui de mine, părinte” (Papahagi, 1925: 309: Vad). – Onomatopee (DEX, MDA). Uire dex online | sinonim
Uire definitie
Intrare: ui (vb.)
ui 2 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb intranzitiv