Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru uimitor

UIMIT├ôR, -O├üRE, uimitori, -oare, adj. Care uime╚Öte; surprinz─âtor, uluitor, tulbur─âtor. ÔÖŽ Excep╚Ťional, extraordinar. ÔÇô Uimi + suf. -tor.
UIMIT├ôR, -O├üRE, uimitori, -oare, adj. Care uime╚Öte; surprinz─âtor, uluitor, tulbur─âtor. ÔÖŽ Excep╚Ťional, extraordinar. ÔÇô Uimi + suf. -tor.
UIMIT├ôR, -O├üRE, uimitori, -oare, adj. Care uime╚Öte (prin calit─â╚Ťile sau valoarea ce are); surprinz─âtor, uluitor. Eminescu avea cuno╚Ötin╚Ťe uimitoare ├«n ceea ce prive╚Öte literatura universal─â. L. ROM. 1953, nr. 1, 46. ÔÖŽ Minunat, admirabil, extraordinar. Un biet v─âtaf de curte... El a v─âzut castelul ├«n vremuri uimitoare. MACEDONSKI, O. I 23. Acteon... a cutezat s─â-╚Öi desf─âteze vederile cu uimitoarea priveli╚Öte a castei zei╚Ťe, sc─âld├«ndu-se ├«n p├«r├«u. ODOBESCU, S. III 56.
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre
UIMIT├ôR adj. 1. consternant, n─âucitor, stupefiant, surprinz─âtor, uluitor. (S-a ├«nt├ómplat un lucru ~.) 2. frapant, izbitor, surprinz─âtor, ╚Öocant, (livr.) sesizant. (O asem─ânare ~oare.) 3. ame╚Ťitor, n─âucitor, uluitor, (pop.) z─âp─âcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 4. v. extraordinar.
UIMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care uimește; care produce mirare. 2) Care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat. Peisaj ~. /a uimi + suf. ~tor
uimitor a. care uime╚Öte: frumuse╚Ťe uimitoare.
u─şmit├│r, -o├íre adj. Care te u─şme╚Öte: o frumuse╚Ť─â u─şmitoare. Adv. U─şmitor de frumoas─â.
UIMITOR adj. 1. stupefiant, surprinz─âtor, uluitor. (S-a ├«nt├«mplat un lucru ~.) 2. frapant, izbitor, surprinz─âtor, ╚Öocant, (livr.) sesizant. (O asem─ânare ~.) 3. ame╚Ťitor, n─âucitor, uluitor, (pop.) z─âp─âcitor. (Un ritm ~.) 4. colosal, enorm, excep╚Ťional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negr─âit, ne├«nchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemai├«nt├«lnit, nemaipomenit, nemaiv─âzut, nesf├«r╚Öit, nespus, teribil, uluitor, unic, uria╚Ö, (livr.) mirabil, (├«nv.) manin, necrezut, (fig. ) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)

Uimitor dex online | sinonim

Uimitor definitie

Intrare: uimitor
uimitor adjectiv