UDOMÉTRU, udometre, s. n. (Met.) Pluviometru. – Din fr. udomètre.

UDOMÉTRU, udometre, s. n. (Met.) Pluviometru. – Din fr. udomètre.

UDOMÉTRU, udometre, s. n. Pluviometru.

udométru (-me-tru) s. n., art. udométrul; pl. udométre

udométru s. n. (sil. -tru), art. udométrul; pl. udométre

UDOMÉTRU s. pluviometru.

UDOMÉTRU s.n. Pluviometru. [< fr. udomètre, cf. lat. udus – umed, gr. metron – măsură].

UDOMÉTRU s. n. pluviometru. (< fr. udomètre)

UDOMÉTRU ~e n. met. Aparat pentru determinarea cantității de precipitații atmosferice pe o anumită suprafață într-o anumită perioadă de timp; pluviometru. /<fr. udometre

*pluviométru n., pl. e (d. lat. pluvia, ploaĭe, și vgr. métron, măsură). Fiz. Aparat de măsurat cantitatea apeĭ de ploaĭe care cade într’un loc într’un timp anumit. – Și udometru.

*udométru n., pl. e (d. ud și metru). Pluviometru.

UDOMETRU s. (MET.) pluviometru.

UDO- „precipitații”. ◊ L. udus „umed, ud” > fr. udo-, germ. id. > rom. udo-. □ ~metru (v. -metru1), s. n., aparat utilizat pentru determinarea cantității de precipitații căzute într-o regiune, într-un interval de timp.