OCLÉI s. m. v. uclei.

UCLÉI, uclei, s. m. (Iht.; regional) Obleț. – Variantă: ocléi s. m.

ucléi (reg.) (u-clei) s. m., pl. ucléi, art. ucléii

ucléi s. m. (sil. -clei), pl. ucléi, art. ucléii

UCLÉI s. v. albișoară, obleț, sorean.

ocléi (-i), s. m. – Obleț (Alburnus lucidus). Pol. oklej, rus. ukleja (Tiktin).

ocléi, ocléi, s.m. (reg.) pește de apă dulce; obleț.

ocleiu m. 1. pește de mărimea unei sardele și de un gust delicios; 2. numele dobrogean al oblețului. [Pol. OKLEĬ].

ocléĭ și ucléĭ m., pl. tot așa (pol. oklej, rus. ŭkléĭa, ung. ökle, a. î.). Dun. Obleț (peștișor): Cine n’a mîncat ocleĭ proaspăt, nu știe ce e bun pe lume (Prov.).

ucléĭ, V. ocleĭ.

uclei s. v. ALBIȘOARĂ. OBLEȚ. SOREAN.