Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 358232:

UCENICÍE ~i f. 1) Însușire a unei meserii sau a cunoștințelor dintr-un domeniu de activitate sub îndrumarea unui meșter. A face ~. 2) Timp petrecut în calitate de ucenic. /ucenic + suf. ~ie

Ucenicie dex online | sinonim

Ucenicie definitie