Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ucenic─â

UCEN├ŹC, -─é, ucenici, -ce, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â (t├ón─âr─â) care ├«nva╚Ť─â o meserie urm├ónd o ╚Öcoal─â profesional─â ori care se oblig─â s─â urmeze cursurile de formare profesional─â ╚Öi s─â munceasc─â ├«n subordinea unui angajator, cu care a ├«ncheiat un contract de ucenicie la locul de munc─â. 2. Adept ╚Öi continuator al unui savant, al unui filosof, al unui artist; p. ext. ├«ncep─âtor ├«ntr-o activitate; discipol, elev. ÔÇô Din sl. u─Źenik┼ş.
UCEN├ŹC, -─é, ucenici, -ce, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â (t├ón─âr─â) care ├«nva╚Ť─â o meserie lucr├ónd ├«n produc╚Ťie sub ├«ndrumarea unui me╚Öter sau urm├ónd o ╚Öcoal─â profesional─â. 2. Adept ╚Öi continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; p. ext. ├«ncep─âtor ├«ntr-o activitate; discipol, elev. ÔÇô Din sl. u─Źenik┼ş.
UCEN├ŹC, -─é, ucenici, -e, s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â (t├«n─âr─â) care ├«nva╚Ť─â o meserie, lucr├«nd sub ├«ndrumarea unui me╚Öter. Nici un fierar n-avea ├«n fier─âria sa at├«╚Ťia ucenici. SBIERA, P. 248. Pr├«slea se duse de se b─âg─â ucenic la argintar. ISPIRESCU, L. 91. Muia fele╚Ötiocul ├«n strachina cu dohot ╚Öi-mi tr─âgea un pui de r─âbuial─â ca aceea pe la bot, de-i bufnea r├«sul pe to╚Ťi ucenicii din ciubot─ârie. CREANG─é, A. 46. ÔŚŐ (Cu precizarea meseriei) M─â sf─âtuie╚Öte s─â intru ucenic l─âc─âtu╚Ö. SADOVEANU, N. F. 184. 2. Adept ╚Öi continuator al unui savant sau al unui artist (v. discipol); p. ext. ├«ncep─âtor ├«ntr-o activitate ╚Ötiin╚Ťific─â sau artistic─â. ├Äi recitam liber versurile, ├«ng├«n├«ndu-m─â cu al╚Ťi ucenici ai literaturii. SADOVEANU, E. 74. Am avut cinste a ├«nf─â╚Ťo╚Öa d-voastre prohorisirile ucenicilor mei ├«n istorie, cetire, scriere, aritmetic─â. NEGRUZZI, S. I 5. Ucenicii lui Petru Maior au r─âst─âlm─âcit cuvintele dasc─âlului. RUSSO, O. 62. ÔÖŽ (├Än m─ân─âstiri) Novice. Mai mult de jum─âtate din aceste mirese ale domnului crescuser─â ucenice ├«n casa maicei Rahila. GALACTION, O. I 316.
ucen├şc─â s. f., g.-d. art. ucen├şcei; pl. ucen├şce
ucen├şc─â s. f., g.-d. art. ucen├şcei; pl. ucen├şce
UCEN├ŹC s. 1. (Ban.) ╚Ö─âg├órt. (O calf─â ╚Öi un ~.) 2. v. discipol. 3. v. apostol.
UCEN├ŹC s. v. elev, ╚Öcolar.
ucen├şc (-ci), s. m. ÔÇô 1. Discipol, elev. ÔÇô 2. T├«n─âr care ├«nva╚Ť─â o meserie. ÔÇô Var. Munt. ocinic. Sl. u─Źenik┼ş, de la u─Źiti ÔÇ×a ├«nv─â╚ŤaÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 60; Cihac, II, 437). ÔÇô Der. ucenici (var. ├«nv. uceni), vb. (a studia); ucenicie, s. f. (studiu; ├«nv─â╚Ťare); ucenic─â (var. uceni╚Ť─â), s. f. (elev─â; t├«n─âr─â care ├«nva╚Ť─â o meserie); ocenie, s. f. (instruc╚Ťie militar─â), din rus. ucenie, sec. XIX, ├«nv.
ucen├şc m. (vsl. u─Źenik┼ş, d. u─Źiti, a ├«nv─â╚Ťa, a instrui. V. n─âuc, ocenie). Vech─ş. Discipul, apostol: ucenici─ş lu─ş Hristos. Az─ş. Elev la meserie: ucenicu a ajuns calf─â. ÔÇô Fem ucenic─â sa┼ş (vech─ş, d. vsl. ucenica), uceni╚Ť─â. Cp. cu muceni╚Ť─â.
ucenic s. v. ELEV. ╚śCOLAR.
UCENIC s. 1. (Ban.) ╚Ö─âg├«rt. (O calf─â ╚Öi un ~.) 2. discipol, elev, ├«nv─â╚Ť─âcel, (livr.) cirac, (├«nv.) ╚Öcolar. (~ al unui maestru.) 3. (BIS.) apostol. (~ii lui Iisus.)
DISCIPULUS EST PRIORIS POSTERIOR DIES (lat.) ziua de azi este ucenica zilei de ieri ÔÇô Publilius Syrus, ÔÇ×SententiaeÔÇŁ, 14. ├Änve╚Ťi, acumul├ónd experien╚Ť─â, pe zi ce trece.

Ucenic─â dex online | sinonim

Ucenic─â definitie

Intrare: ucenic─â
ucenic─â admite vocativul substantiv feminin