ubichitáte s. f. – Însușirea de a fi prezent în mai multe locuri simultan. – Var. ubicuitate. Fr. ubiquité, ca antichitate < fr. antuquité.

*ubichitáte f. (d. lat. ubique, pretutindenĭ; fr. ubiquité). Calitatea de a fi prezent pretutindenĭ.