TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică.

TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică.

TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Regional) Care vorbește peltic. Doi prieteni, unul însă cepeleag și tătăit, Iar altu un surd ca surzii. CONTEMPORANUL, V_II 428.

tătăít (reg.) adj. m., pl. tătăíți; f. tătăítă, pl. tătăíte

tătăít adj. m., pl. tătăíți; f. sg. tătăítă, pl. tătăíte

tătăít (-tă), adj. – (Mold.) Peltic. Creație spontană.

tătăít, -ă adj. (d. sunetu t des repetat). Mold. nord. Rar. Bîlbîit.