Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru tătăit

TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică.
TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Reg.) Care vorbește peltic. – Formație onomatopeică.
TĂTĂÍT, -Ă, tătăiți, -te, adj. (Regional) Care vorbește peltic. Doi prieteni, unul însă cepeleag și tătăit, Iar altu un surd ca surzii. CONTEMPORANUL, VII 428.
tătăít (reg.) adj. m., pl. tătăíți; f. tătăítă, pl. tătăíte
tătăít adj. m., pl. tătăíți; f. sg. tătăítă, pl. tătăíte
tătăít (-tă), adj. – (Mold.) Peltic. Creație spontană.
tătăít, -ă adj. (d. sunetu t des repetat). Mold. nord. Rar. Bîlbîit.

Tătăit dex online | sinonim

Tătăit definitie

Intrare: tătăit
tătăit adjectiv