tăpșésc v. tr. (rudă cu sîrb. tapšati, a bate din palme, tapkali, a tăpși; ung. taposni, a călca, a bătături, tapsolni, a bate din palme; fr. taper, a bate cu talpa’n pămînt; germ. tappen, a bîjbîi. V. teapșă și tupăngesc). Lovesc, îndes, bătăturesc, netezesc cu ceva lat (V. și tipăresc): un slujbaș al curțiĭ tăpșea mămăliga, c’o lopățică (Sadov. VR. 1911, 3, 331). – Și tepșesc (est): căcĭulĭ tepșite (Panf. VR. 1920, 1, 52). V. pleoștesc și teșesc.