TĂMÎNJÍ, tămînjesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A mînji, a murdări. Fața și mînele, ce le-s negre, le mai tămînjesc cu funingine. SEVASTOS, N. 307. ◊ Fig. Oamenii ce nu voiesc a se vedea tămînjiți în viața lor publică sau privată prin asemenea publicațiuni scandaloase. La TDRG. ♦ (Ironic) A picta; a mîzgăli. Încă nu mai lucrase cu asemenea creionașe, din acele cu care copiii de școală primară își tămînjesc hărțile. C. PETRESCU, R. DR. 72.