Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru tămânjire

TĂMÂNJÍ, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.
TĂMÂNJÍ, tămânjesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânji, a murdări. ♦ (Ir.) A picta; a mâzgăli. – Et. nec. Cf. mânji.
TĂMÎNJÍ, tămînjesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A mînji, a murdări. Fața și mînele, ce le-s negre, le mai tămînjesc cu funingine. SEVASTOS, N. 307. ◊ Fig. Oamenii ce nu voiesc a se vedea tămînjiți în viața lor publică sau privată prin asemenea publicațiuni scandaloase. La TDRG. ♦ (Ironic) A picta; a mîzgăli. Încă nu mai lucrase cu asemenea creionașe, din acele cu care copiii de școală primară își tămînjesc hărțile. C. PETRESCU, R. DR. 72.
tămânjí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjésc, imperf. 3 sg. tămânjeá; conj. prez. 3 să tămânjeáscă
tămânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tămânjésc imperf. 3 sg. tămânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tămânjeáscă
TĂMÂNJÍ vb. v. jegoși, mânji, mâzgăli, murdări, păta.
tămînjésc v. tr. (ca și mînjesc cu prefixu ta- ca’n tăvălesc orĭ ca’n bg. ta-log, depozit). Est. Mînjesc.
tămînji vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MÎZGĂLI. MURDĂRI. PĂTA.

Tămânjire dex online | sinonim

Tămânjire definitie

Intrare: tămânji
tămânji verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: tămânjit
tămânjit participiu
tămânjire infinitiv lung