Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru tutela

TUTEL├ü, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva ├«n grij─â; a proteja, a ocroti; a patrona. ÔÇô Din tutel─â.
TUT├ëL─é, tutele, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a tutela; institu╚Ťie legal─â av├ónd drept scop ocrotirea ╚Öi administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei institu╚Ťii, organiza╚Ťii etc. aflate ├«n subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protec╚Ťie. ÔÇô Din fr. tutelle, lat. tutela.
TUTEL├ü, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ceva sau pe cineva ├«n grij─â; a proteja, a ocroti; a patrona. ÔÇô Din tutel─â.
TUT├ëL─é, tutele, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a tutela; institu╚Ťie legal─â av├ónd drept scop ocrotirea ╚Öi administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei institu╚Ťii, organiza╚Ťii etc. aflate ├«n subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protec╚Ťie. ÔÇô Din fr. tutelle, lat. tutela.
TUTEL├ü, tutelez, vb. I. Tranz. A avea ├«n grij─â; a ocroti, a patrona. Se impune ca Filarmonicile de stat s─â dispun─â de o forma╚Ťie coral─â pe care s-o tuteleze. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/5.
TUT├ëL─é, tutele, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a tutela; ocrotire, protejare; institu╚Ťie legal─â av├«nd drept scop ocrotirea ╚Öi administrarea intereselor unui minor sau (impropriu) a unei persoane puse sub interdic╚Ťie (v. curatel─â); epitropie. E pur ╚Öi simplu c─âzut─â in mintea copiilor... Cum sose╚Öte la ora╚Ö, pot cere s-o pun sub tutel─â. DUMITRIU, B. F. 151. ├Ämplinind 21 de ani, n-am voit s─â ies de sub tutela unchiu-meu, fratele mamei. DELAVRANCEA, H. T 56. ÔŚŐ Fig. Odat─â forma╚Ťi arti╚Ötii de talent, ei nu mai au nevoie de tutela criticii. GHEREA, ST. CR. III 137. Poezia, ca o tutel─â etern─â a omenirii, trebuie s─â-╚Öi reformeze cu totul mijloacele sale cele vechi. BOLLIAC, O. 40. ÔÖŽ Sarcin─â pe care o prime╚Öte sau ╚Öi-o ia o ╚Ťar─â, un grup de ╚Ť─âri, o organiza╚Ťie politic─â interna╚Ťional─â etc. de a administra ╚Öi de a ocroti (pe un anumit termen) un teritoriu, o ╚Ťar─â. 2. Drept (abuziv) pe care ╚Öi-l ia cineva de a ╚Ťine pe altul sub ascultare, sub dependen╚Ť─â; stare de dependen╚Ť─â ├«n care se afl─â cineva; st─âp├«nire ap─âs─âtoare. De altmintrelea nu era ├«nt─âia oar─â c├«nd se adoptau de un sinod rom├«nesc... tutele str─âine. IORGA, L. II 58. A fost scris─â de... ni╚Öte ipocri╚Ťi ╚Öi fanatici care, vr├«nd s─â ╚Ťie lumea sub tutela lor, iscodeau feluri de basme ca s─â o sparie. NEGRUZZI, S. I 235.
tutelá (a ~) vb., ind. prez. 3 tuteleáză
tut├ęl─â s. f., g.-d. art. tut├ęlei; pl. tut├ęle
tutel├í vb., ind. prez. 1 sg. tutel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. tutele├íz─â
tut├ęl─â s. f., g.-d. art. tut├ęlei; pl. tut├ęle
TUTELÁ vb. v. patrona.
TUTÉLĂ s. 1. (JUR.) epitropie, (rar) tutorat, (înv.) isprăvnicie. (Minor aflat sub ~.) 2. v. ajutor.
TUTELÁ vb. I. tr. A avea grijă, a proteja, a supraveghea; a patrona. [< it. tutelare].
TUT├ëL─é s.f. 1. Autoritate dat─â de lege unei persoane sau acceptat─â de bun─âvoie de aceasta, de a avea grij─â, ├«n mod gratuit, de o persoan─â minor─â ╚Öi de averea sa sau de o persoan─â pus─â sub interdic╚Ťie. 2. ╚Üinere a unei persoane, a unui stat etc. (├«n mod abuziv) sub ascultare, sub dependen╚Ť─â. ÔÖŽ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle].
TUTELÁ vb. tr. a avea pe cineva în grijă; a proteja, a patrona. (< tutelă)
TUT├ëL─é s. f. 1. autoritate dat─â de lege unei persoane sau acceptat─â de bun─âvoie de aceasta, de a avea grij─â ├«n mod gratuit de un minor ╚Öi de averea sa sau de o persoan─â pus─â sub interdic╚Ťie. ÔÖŽ ~ interna╚Ťional─â = sistem de administrare a unor teritorii depedente care ├«nlocuie╚Öte sistemul teritoriilor sub mandat. 2. drept abuziv luat de cineva de a-i ╚Ťine pe al╚Ťii sub ascultare, sub dependen╚Ť─â. 3. (fig.) ocrotire, sprijin, protec╚Ťie. (< fr. tutelle, lat. tutela)
tut├ęl─â (-le), s. f. ÔÇô Tutorie, curatel─â. Fr. tutelle. ÔÇô Der. tutelar, adj., din fr. tut├ęlaire; tutor (var. tutore), s. m., din fr. tuteur, ╚Öi var. dup─â lat. tutorem; tutoare (var. tuto(a)r─â), s. f.
A TUTEL├ü ~├ęz tranz. (persoane, a╚Öez─âminte, teritorii) A ╚Ťine sub tutel─â, limit├ónd ├«n drepturi sau ocrotindu-le; a patrona. /Din tutel─â
TUT├ëL─é ~e f. 1) Autoriza╚Ťie acordat─â cuiva prin lege de a avea grij─â de o persoan─â lipsit─â de capacitatea de a ac╚Ťiona independent sau de bunurile acesteia. 2) Institu╚Ťie legal─â care are menirea de a ocroti minorii sau persoanele puse sub interdic╚Ťie. 3) fig. Sprijin binevoitor, acordat unei persoane ├«n vederea atingerii unui scop. 4) fig. depr. Dependen╚Ť─â jenant─â; ocrotire sup─âr─âtoare. [G.-D. tutelei] /<fr. tutelle, lat. tutela
tutel─â f. 1. autoritate dat─â conform legii spre a purta grij─â de persoana ╚Öi de averea unui minor sau a unui interzis; 2. fig. protec╚Ťiune.
*tut├ęl─â f., pl. e (lat. tutela). Jur. Epitropie, ap─ârarea persoane─ş ╚Öi averi─ş unu─ş minor orfan sa┼ş unu─ş interzis de c─âtre alt─â persoan─â pus─â la un tribunal. Fig. Protec╚Ťiune.
TUTELA vb. a patrona, a sprijini, a sus╚Ťine. (Cine ~ aceast─â ac╚Ťiune?)
TUTEL─é s. 1. (JUR.) epitropie, (rar) tutorat, (├«nv.) ispr─âvnicie. (Minor aflat sub ~.) 2. ajutor, ocrotire, patronaj, protec╚Ťie, sprijin, (rar) tutelaj. (Azilul se bucura de ~ unei societ─â╚Ťi filantropice.)
CONSILIUL DE TUTEL─é v. Organiza╚Ťia Na╚Ťiunilor Unite.

Tutela dex online | sinonim

Tutela definitie

Intrare: tutel─â
tutel─â substantiv feminin
Intrare: tutela
tutela verb grupa I conjugarea a II-a