turculeț definitie

11 definiții pentru turculeț

TURCULÉȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț.
TURCULÉȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț.
TURCALÉȚ s. m. v. turculeț.
TURCULÉȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc; copil de turc. Un turculeț mititel Cu cojocul scurticel. MAT. FOLK. 91. Taie la turculeți Că nu-s vrednici nici un preț. ȘEZ. II 39. – Variantă: turcaléț (PAS, L. I 268) s. m.
TURCALÉȚ s. m. v. turculeț.
turculéț s. m., pl. turculéți
turculéț s. m., pl. turculéți
TURCULÉȚ s. v. floarea-paștelui, floarea-paștilor, floarea-păsărilor floarea-vântului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță, sticlete.
turculeț m 1. (Banat) sticlete; 2. Munt. floarea Paștilor.
turculéț m. Trans. Rar. Stigleț (pin aluz. la roșu din creștet, comparat cu fesu Turcilor).
turculeț s. v. FLOAREA-PAȘTELUI. FLOAREA-PAȘTILOR. FLOAREA-PĂSĂRILOR. FLOAREA-VÎNTULUI-GALBENĂ. GĂINUȘĂ. GĂLBENELE. PĂȘTIȚĂ. STICLETE.

turculeț dex

Intrare: turculeț
turculeț substantiv masculin admite vocativul
turcaleț 1 pl. -i admite vocativul substantiv masculin