TÚNDE, tund, vb. III 1. Tranz. și refl. A(-și) scurta, a(-și) reteza, a(-și) tăia părul, barba sau mustața. ♦ Tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. anal. A tăia în mod egal fibrele unei țesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (în ritualul Bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. Tranz. (Fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiș), a dispărea, a o șterge. – Lat. tondere.

TUNDÉRE, tunderi, s. f. 1. Acțiunea de a (se) tunde și rezultatul ei. 2. Operație de finisare a țesăturilor cu ajutorul unor mașini speciale, pentru a le uniformiza și netezi. – V. tunde.

TÚNDE, tund, vb. III 1. Tranz. și refl. A(-și) scurta, a(-și) reteza, a(-și) tăia părul, barba sau mustața. ♦ Tranz. A tăia lâna sau părul de pe corpul unui animal. ♦ Tranz. P. anal. A tăia în mod egal fibrele unei țesături, iarba, frunzele, crengile copacilor etc. 2. Tranz. (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a-l călugări; p. ext. a călugări. 3. Tranz. (Fam.; în expr.) A o tunde = a fugi (pe furiș), a dispărea, a o șterge. – Lat. tondere.

TÚNDERE, tunderi, s. f. 1. Acțiunea de a (se) tunde și rezultatul ei. 2. Operație de finisare a țesăturilor cu ajutorul unor mașini speciale, pentru a le uniformiza și netezi. – V. tunde.

TÚNDE, tund, vb. III. Tranz. 1. A scurta, a tăia sau a reteza (pînă la piele) părul, mustața sau barba cuiva. Și-a tuns mustața. ◊ (Complementul indică persoana respectivă) Văzînd profesorul că purtăm plete, a poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. CREANGĂ, A. 27. ◊ Expr. A tunde (pe cineva) brebenel v. brebenel. ◊ Refl. cauzativ. E păcat să mături tu sau altul părul după ce te-ai tuns. GOROVEI, la CADE. ♦ (În ritualul bisericii ortodoxe) A tăia părul de pe capul unui om înainte de a-l face călugăr; p. ext. a călugări pe cineva. De mă veți vedea aproape de moarte, să mă tundeți călugăr. NEGRUZZI, S. I 159. ♦ A tăia părul sau lîna de pe corpul unor animale. Stăpînu-meu a pus de și-a tuns oițele, și a tuns și oaia finului său. ISPIRESCU, L. 208. ♦ A scurta iarba sau vîrfurile copacilor. Tunde crengile copacilor. DRĂGHICI, R. 151. 2. Fig. (În expr.) A o tunde = a fugi, a o șterge, a o tuli. Băga de seamă vreun bou răzlețit și o tundea pe-aci încolo. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Tunde-o (băiete, pîrleo etc.) = fugi, șterge-o. Iese pe ușă, pune mîna pe iapă și pe-o secure și tunde-o! CREANGĂ, P. 47. Tunde-o, pîrleo! Peste garduri sărea iute și fugea. CONTEMPORANUL, I 406.

TÚNDERE, tunderi, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) tunde și rezultatul ei.

túnde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tund, 1 pl. túndem, perf. s. 1 sg. tunséi, 1 pl. túnserăm; conj. prez. 3 să túndă; ger. tunzấnd; part. tuns

túndere s. f., g.-d. art. túnderii; pl. túnderi

túnde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tund, 1 pl. túndem, perf. s. 1 sg. tunséi, 1 pl. túnserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. túndă; ger. tunzând; part. tuns

túndere s. f., g.-d. art. túnderii; pl. túnderi

TÚNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.)

TÚNDE vb. v. călugări, reteza.

TÚNDERE s. tuns, tunsoare, (rar) tunsură. (~ lânii de pe oi.)

túnde (-d, -ns), vb. – 1. A tăia părul. – 2. A tăia lîna unor animale. – 3. A curăța copacii, a lăstări, a emonda. – 4. A fugi, a scăpa. – Mr. tundu, tumșu, tuntu, tundire, megl. tund, tunș, tuns, tundiri. Lat. tondĕre în locul clasicului tondēre (Densusianu, Hlr., 147; Pușcariu 1773; REW 8779), cf. v it. tondere (calabr. túndiri), prov., fr., cat. tondre, sp. túndir. Sensul 4 nu a fost explicat, dar cf. rade, șterge. – Der. tuns, s. n. (tăierea părului); tunsoare, s. f. (tuns; curățarea pomilor; Trans., recoltare de fructe); tunsură, s. f. (tunsoare; lînă tunsă).

A TÚNDE tund tranz. 1) (păr, barbă, mustăți, iarbă, lăstari etc.) A reteza scurt. 2) (păr, barbă, lână) A înlătura complet (până la piele). 3) (ființe) A lipsi (total sau parțial) de păr sau de lână. 4) (arbori, arbuști) A lipsi de vârfuri. /<lat. tondere

tunde v. 1. a tăia lâna: a tunde un miel; 2. a tăia părul; 3. a tăia iarba; 4. a o lua la fugă: pune mâna pe iapă și tunde-o! CR.; 5. a-și tăia părul capului: s’a dus să se tunză. [Lat. TONDERE].

tund, tuns, a túnde v. tr. (lat. tondére și tóndere, it. tóndere, sard. túndere, pv. fr. tondre. V. tonsură, tușinez). Taĭ păru (saŭ ĭarba) cu foarfecele: a tunde oile, cîniĭ, soldațiĭ, ĭarba. Fig. Fam. A o tunde, a o șterge, a o lua la fugă, a fugi. V. refl. Pun bărbieru să mă tundă: mă duc să mă tund.

TUNDE vb. (reg.) a (se) reteza. (A se ~ la frizer.)

tunde vb. v. CĂLUGĂRI. RETEZA.

TUNDERE s. tuns, tunsoare, (rar) tunsură. (~ lînii de pe oi.)

a o tunde expr. a fugi.

a tunde cicero expr. (deț.) a tunde zero.

fabrica de tuns ouă / de împins vagoane și lustruit tampoane expr. (glum.) loc inexistent; nicăieri.