túmbă f., pl. e (vgerm. tumb, buf! ngerm. *tumbeln, sich tummeln, taumeln, a face tumbe, de unde și fr. timber, a cădea; it. tombolare, a face tumbe, tómbolo, tumbă; sp. tumbar, a face tumbe; ung. tombolni, a chiui; ngr. túmba; turc. tumb, buf! tumba, tombala, tumbă. V. tombolă și tămbălăŭ). Rostogolire peste cap (cum fac copiiĭ cînd se joacă, porumbiĭ cînd se’nvîrtesc în zbor și zmeĭele înălțate cînd fac colacĭ). De-a tumba, făcînd tumbe, de-a rostogolu în lungime. Tumba! dă-l (saŭ: dă-te) de-tumba! V. huștĭulĭuc, táva.