tulburel definitie

13 definiții pentru tulburel

TULBURÉL, -EÁ, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburél, -eá, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.
TURBURÉL, -EÁ adj., s. n. v. tulburel.
TULBURÉL, -EÁ, tulburei, -ele, adj., s. n. 1. Adj. Diminutiv al lui tulbure. 2. S. n., adj. (Vin nou) care nu s-a limpezit încă. [Var.: turburél, -eá, adj., s. n.] – Tulbure + suf. -el.
TURBURÉL, -EÁ adj. s. n. v. tulburel.
TULBURÉL1 s. n. Vin nou (care nu s-a limpezit încă). Un vin păstrat în crama strîmtă... se vindea ca tulburel. CAMIL PETRESCU, O. II 519. Prînzisem cu cîteva măsuri de tulburel ce nu se liniștise încă între doagele bolobocului. I. BOTEZ, ȘC. 98.
TULBURÉL2, -EÁ, tulburei, -le, adj. 1. Diminutiv al lui tulbure. Nu mai vezi pămînt uscat, Ci tot ape tulburele, Umblînd corăbii pe ele... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 320. 2. (Rar) Neliniștit, îngrijorat. (Adverbial) Cel pe calul muced oftează tulburel. COȘBUC, P. II 197.
tulburél1 adj. m., pl. tulburéi; f. tulbureá, pl. tulburéle
tulburél2 s. n.
tulburél adj. m., pl. tulburéi; f. sg. tulbureá, pl. tulburéle
tulburél s. n.
TULBURÉL n. Vin nou care încă nu s-a limpezit după fierbere. /tulbure + suf. ~el
turburél n., pl. urĭ și e (d. turbure). Fam. Vin turbure abea ĭeșit din starea de must. – În est tulb-.
tulburel s. n. sg. vin nou care nu s-a limpezit încă

tulburel dex

Intrare: tulburel
tulburel adjectiv substantiv neutru
turburel