TUBÁJ, tubaje, s. n. (Med.) Metodă de examen clinic care constă în introducerea unui tub de cauciuc sau metalic în stomac sau în duoden pentru extragerea și analiza sucurilor respective. ♦ Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. – Din fr. tubage.

TUBÁJ, tubaje, s. n. (Med.) Metodă de examen clinic care constă în introducerea unui tub de cauciuc sau metalic în stomac sau în duoden pentru extragerea și analiza sucurilor respective. ◊ Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. – Din fr. tubage.

TUBÁJ, tubaje, s. n. Extragere, cu ajutorul unei sonde, a unei cantități de lichid (suc gastric, bilă etc.) din stomac, duoden sau din alte cavități ale organismului, pentru a-l supune unei analize de laborator în scopul stabilirii unui diagnostic.

tubáj s. n., pl. tubáje

tubáj s. n. pl. tubáje

TUBAJ LARINGIÁN s. v. intubație.

TUBÁJ s.n. (Med.) Metodă de examen clinic constând în introducerea în stomac, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc pentru extragerea de suc gastric. ♦ Tubaj laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. [< fr. tubage].

TUBÁJ s. n. introducere în stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucală, a unui tub de cauciuc în scop explorator sau terapeutic. ♦ ~ laringian = introducerea unui tub metalic în laringe în caz de asfixie. (< fr. tubage)

TUBÁJ ~e n. med. Examen medical, care constă în introducerea unui tub de cauciuc special în organele interne (stomac, duoden etc.) pentru a extrage și a analiza sucurile gastrice. /<fr. tubage

TUBAJ LARINGIAN s. (MED.) intubație.