TROPOTÍ, tropotesc, vb. IV. Intranz. A tropăi. Cizmele flăcăilor tropoteau greu pe ulița zbicită. REBREANU. R. I 125. De dorul cui și de-al cui drag Să-mi plîngă sufletul pribag, Întreaga noapte nedormind, Ca s-aud roibii tropotind. COȘBUC. P. I 147. Se scutură de praf și-și potrivi hainele pe trup, ba tropoti chiar cu picioarele ca să-și curățe încălțămintea. SLAVICI, O. I 265. Craiul-noul răsărind, Văzu o fiară neagră pe cîmpuri tropotind. ALECSANDRI, P. III 373. – Prez. ind. și: trópot (ODOBESCU, S. III 251). – Variante: trăpotí (ȘEZ. III 55) vb. IV, tropotá, trópot (SADOVEANU; O. VII 34, BOLINTINEANU, O. 74, ODOBESCU, S. III 251), vb. I.