trăĭésc v. intr. (bg. traĭy, vsl. traĭati, a dura). Vĭețuĭesc, sînt în vĭață: Matusalem a trăit 969 de anĭ (Biblia). Străbat vĭața: trăĭesc la țară, la oraș. Duc vĭața cu alțiĭ la un loc: trăĭa fericit cu aĭ săĭ. Îmĭ consacru vĭața: trăĭa p. știință. Durez: opere care trăĭesc și astăzĭ. Persist în amintire: gloria Romanilor va trăi etern. Mă hrănesc cu: trăĭa cu legume. Cîștig, îmĭ scot mijloacele de traĭ: trăĭa din munca luĭ. Să trăĭeștĭ, să trăĭască, expresiunĭ p. a ura vĭață lungă. (În armată soldatu îl salută pe ofițer cu „Să trăițĭ!”). Așa să trăĭesc (după cum mărturisesc adevăru), formulă de jurămînt. V. tr. A trăi un traĭ fericit, a trăi vremurĭ grele. Șĭ-a trăit traĭu, șĭ-a mîncat mălaĭu. V. mălaĭ. Dumnezeŭ să te trăĭască (Rar). D-zeŭ să-țĭ dea vĭață lungă! V. vegetez, hălăduĭesc, vivat.