trunchiu n. 1. corpul unui arbore fără crăci, tulpină neramificată; 2. scaunul măcelarului și scaunul de cioplit al rotarului; 3. bustul corpului omenesc fără cap, brațe și picioare; 4. fig. linie directă a unei familii din care pleacă ramuri colaterale. [Lat. TRUNCULUS].