Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru trufie

TRUF├ŹE, trufii, s. f. Atitudine dispre╚Ťuitoare ╚Öi arogant─â, plin─â de m├óndrie ╚Öi de ├«nfumurare; seme╚Ťie, ├«ng├ómfare, arogan╚Ť─â, truf─â2. ÔÖŽ Loc. adv. Cu trufie = ├«n mod arogant, ├«ng├ómfat. ÔÇô Truf─â2 + suf. -ie.
TRUF├ŹE, trufii, s. f. Atitudine dispre╚Ťuitoare ╚Öi arogant─â, plin─â de m├óndrie ╚Öi de ├«nfumurare; seme╚Ťie, ├«ng├ómfare, arogan╚Ť─â, truf─â2. ÔŚŐ Loc. adv. Cu trufie = ├«n mod arogant, ├«ng├ómfat. ÔÇô Truf─â2 + suf. -ie.
TRUF├ŹE, trufii, s. f. Atitudine arogant─â, plin─â de m├«ndrie ╚Öi de ├«nfumurare; seme╚Ťie, fal─â, ├«nfumurare, arogan╚Ť─â. Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor, str─âlucirea averilor, v├«lva trufiilor. ODOBESCU, S. III 206. Tirania lui cre╚Öte din zi ├«n zi o dat─â cu trufia lui. ALECSANDRI, T. II 51. ├Än c├«mpurile Rovinei el ├«nfr├«nse trufia lui Baiazet al II-lea. B─éLCESCU, O. I 193. ÔŚŐ Loc. adv. Cu trufie = cu arogan╚Ť─â, trufa╚Ö. Domnul Emilian ├«ntinse cu trufie palma ╚Öi primi cei c├«╚Ťiva gologani. SADOVEANU, O. VIII 156. Midas... r─âspunse cu trufie c─â Pan c├«ntase mai frumos. ISPIRESCU, U. 110.
truf├şe s. f., art. truf├şa, g.-d. art. truf├şei; pl. truf├şi, art. truf├şile
truf├şe s. f., art. truf├şa, g.-d. art. truf├şei; pl. truf├şi, art. truf├şile
TRUF├ŹE s. 1. arogan╚Ť─â, fal─â, fudulie, infatuare, ├«nfumurare, v. ├«ng├ómfare. 2. v. obr─âznicie.
Trufie Ôëá modestie
TRUF├ŹE ~i f. Atitudine de ├«nfumurare sfid─âtoare ╚Öi dispre╚Ťuitoare; vanitate; fatuitate. ÔŚŐ Cu ~ cu arogan╚Ť─â. [G.-D. trufiei] /truf─â + suf. ~ie
trufie f. mândrie deșartă. [V. trufaș].
truf├şe f. ╚Öi (vech─ş) tr├║f─â f., pl. e (vgr. tryph├ę, desf─âtare, molic─şune). M├«ndrie de╚Öeart─â: un om, un r─âspuns plin de trufie. ÔÇô Vech─ş ╚Öi truf─â╚Öie ╚Öi -a╚Ö├şe (Tkt.).
TRUFIE s. arogan╚Ť─â, fal─â, fudulie, infatuare, ├«nfumurare, ├«ng├«mfare, m├«ndrie, orgoliu, seme╚Ťie, vanitate, (livr.) fatuitate, morg─â, prezum╚Ťie, suficien╚Ť─â, (rar) superbie, ╚Ťan╚Ťo╚Öie, (├«nv. ╚Öi pop.) m─âre╚Ťie, m─ârire, (pop. ╚Öi fam.) ifos, ╚Ť├«fn─â, (reg.) f─âlo╚Öenie, f─âlo╚Öie, (├«nv.) f─âlnicie, laud─â, m─ârie, m─ârime, m├«ndre╚Ťe, pohfal─â, prea├«n─âl╚Ťare, prea├«n─âl╚Ťime, seme╚Ťire, truf─â, truf─â╚Öie, z─âd─ârnicie. (~ lui este cu totul nejustificat─â.)

Trufie dex online | sinonim

Trufie definitie

Intrare: trufie
trufie substantiv feminin