truc definitie

16 definiții pentru truc

TRUC1, trucuri, s. n. Manevră abilă prin care cineva încearcă să mascheze realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie. – Din fr. truc.
TRUC2, trucuri, s. n. Cadrul suspendat pe una sau pe două osii și pe care se montează suprastructura unui vagon de tramvai. – Din fr. truc, truck.
TRUC1, trucuri, s. n. Manevră abilă prin care cineva încearcă să mascheze realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie. – Din fr. truc.
TRUC2, trucuri, s. n. Cadrul suspendat pe una sau pe două osii și pe care se montează suprastructura unui vagon de tramvai. – Din fr. truc, truck.
TRUC2, trucuri, s. n. Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii, care circulă în special pe calea ferată.
TRUC1, trucuri, s. n. Manevră abilă prin care se maschează realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie întrebuințată pentru atingerea unui scop. Aglae se împrumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol. CĂLINESCU, E. O. I 49. Trei sute cincizeci de cuvinte sau de locuțiuni, care toate înseamnă o formalitate de îndeplinit... un truc, o stratagemă. C. PETRESCU, C. V. 93.
truc (manevră, cadru) s. n., pl. trúcuri
truc (manevră, cadru) s. n., pl. trúcuri
TRUC s. v. subterfugiu.
TRUC s.n. 1. Manevră abilă de a face ceva mascând realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. Cărucior format dintr-un cadru montat pe două osii (care circulă în special pe o linie ferată). [Pron. și trüc. / < fr. truc, it. trucco, cf. prov. truc – lovitură].
TRUC1 s. n. 1. manevră abilă de a face ceva mascând realitatea; șiretlic, stratagemă; artificiu. 2. mecanism, procedeu scenic menit a crea o iluzie. (< fr. truc)
TRUC2 s. n. cadru suspendat pe una sau pe două osii, pe care se montează caroseria unui vagon de tramvai. (< fr. truc, engl. truck)
TRUC1 ~uri n. 1) Manevră abilă prin care se maschează realitatea; șotie; tertip; șiretlic; stratagemă. 2) Procedeu folosit de iluzioniști. /<fr. truc
TRUC2 ~uri n. Ramă montată pe roți care se deplasează prin rulare pe șine. /<fr. truck, germ. Truck
*truc n., pl. urĭ (fr. truc, d. gasconu truc, lovitură; d. truca, a lovi). Viclenie p. a reuși într’o afacere, stratagemă în luptă: a afla trucu.
TRUC s. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, viclenie, vicleșug, (rar) sireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)

truc dex

Intrare: truc
truc substantiv neutru