Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 936539:

TROTÍL, trotiluri, s. n. Trinitrotoluen. Se văd ziduri arse, rupte de bombardamente, colțuri de case care au fost aruncate în aer cu trotil așezat la temelie. STANCU, U.R.S.S. 109.

Trotil dex online | sinonim

Trotil definitie