TROTÁ, pers. 3 trotează, vb. I. Intranz. (Despre caii de curse) A merge la trap; a avea un trap frumos și elegant. – Din fr. trotter.

TROTÁ, pers. 3 trotează, vb. I. Intranz. (Despre caii de curse) A merge la trap; a avea un trap frumos și elegant. – Din fr. trotter.

trotá (a ~) vb., ind. prez. 3 troteáză

trotá vb., ind. prez. 3 sg. troteáză

TROTÁ vb. I. intr. (Echit.; despre caii de curse) A merge la trap; a avea un trap frumos. [P.i., 3 -tează. / < fr. trotter].

TROTÁ vb. intr. (despre caii de curse) a merge la trap; a avea un trap frumos. (< fr. trotter)

TRÓȚĂ s. f. (mar.) parâmă, lanț, care, prin intermediul echei, transmite mișcarea timonei la cârmă. (< it. trozza)