TRONIȘÓR, tronișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui tron2. – Tron2 + suf. -ișor.

TRONIȘÓR, tronișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui tron2. – Tron2 + suf. -ișor.

TRONIȘÓR, tronișoare, s. n. Diminutiv al lui tron2. Promoteu... punea mîna pe aceste răutăți și le închidea într-un tronișor. ISPIRESCU, U. 85.

tronișór (pop.) s. n., pl. tronișoáre

tronișór s. n., pl. tronișoáre