TROMB- v. trombus.

TROMB s.m. v. trombus.

TRÓMBUS s.m. (Med.) Cheag de sânge format în vene sau în artere. // (În forma tromb-, trombo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) cheag de sânge”, „trombus”. [Var. tromb s.m. / < fr., lat. thrombus, cf. gr. thrombos].

TROMB-, v. TROMBO-. □ ~astenie (v. -astenie), s. f., afecțiune datorată unei disfuncții trombocitare și caracterizată prin sindrom hemoragipar; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație a unui segment vascular trombozat; ~elastografie (v. elasto-, v. -grafie), s. f., metodă care permite înregistrarea fotografică a unor proprietăți fizice ale cheagului de sînge; ~elastometrie (v. elasto-, v. -metrie₁), s. f., măsurare a alungirii și a coeficientului de elasticitate ale cheagului sanguin.