troică definitie

11 definiții pentru troică

TRÓICĂ, troici, s. f. Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul. ♦ Fig. Grup format din trei personalități. – Din rus. trojka.
TRÓICĂ, troici, s. f. Sanie rusească la care sunt înhămați trei cai unul lângă altul. ◊ Fig. Grup format din trei personalități. – Din rus. trojka.
TRÓICĂ, troici, s. f. Sanie sau trăsură la care sînt înhămați trei cai unul lîngă altul. ◊ Expr. (Despre cai) În troică = înhămați cîte trei în linie. Sînt zilele luncilor de argint, și a podurilor de cleștar, și a căilor lucii pe care lunecă sănii cu cai în troică. SADOVEANU, N. P. 277.
tróică (troi-) s. f., g.-d. art. tróicii; pl. tróici
tróică s. f. (sil. troi-), g.-d. art. tróicii; pl. tróice
TRÓICĂ s. f. 1. sanie rusească cu trei cai. 2. convenție constituită din trei state. 3. asociație (politică) între trei entități. (< rus. troika)
tróică (-ci), s. f. – Sanie rusească cu trei cai. Rus. troĭka.
TRÓICĂ ~ce f. Sanie cu trei cai, înhămați unul lângă altul. /<rus. troika
tróĭcă f., pl. ĭ (rus. troĭka, adică „cu treĭ caĭ”). Căruță saŭ trăsură cu treĭ caĭ. Munt. est. Căruță cu doŭă roate și cu un cal (numită și truĭcă).
tróică s. f. (cuv. rus.; pol.) ♦ 1. Convenție interstatală constituită de Olanda, Portugalia și Luxemburg v. Ad. 6 VIII 91 p. 6. ♦ 2. Orice asociere (politică) între trei entități ◊ „Un grup de conspiratori [...] Printre ei se află troika Armată, KGB, Interne.” Ad. 21 VIII 91 p. 1; v. și Cotid. 11 IX 91 p. 2 [scris și troika] (cf. fr. troïka; I. Preda în LR XLI 1112 p. 586; DEX – alt sens)
Tro/ia, -ian,-ică,-ina v. Stroe 5, 9, 16.

troică dex

Intrare: troică (pl. -i)
troică pl. -i
Intrare: troică (pl. -e)
troică pl. -e
Intrare: Troică
Troică