TRIVIALIZÁ, trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca un fapt, o idee etc. să devină sau să pară triviale; a vulgariza, a degrada. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialiser.

TRIVIALIZÁRE, trivializări, s. f. Faptul de a trivializa. [Pr.: -vi-a-] – V. trivializa.

TRIVIALIZÁ, trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca un fapt, o idee etc. să devină sau să pară triviale; a vulgariza, a degrada. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialiser.

TRIVIALIZÁRE, trivializări, s. f. Faptul de a trivializa. [Pr.: – vi-a-] – V. trivializa.

TRIVIALIZÁ, trivializez, vb. I. Tranz. (Rar) A face ca o idee, un lucru, un fapt etc. să devină trivial; a vulgariza, a degrada.

TRIVIALIZÁRE, trivializări, s. f. Faptul de a trivializa; vulgarizare, degradare. Acest procedeu de trivializare a nivelului superior de artă se găsește și în compoziția programelor de concerte simfonice. RALEA, O. 81.

trivializá (a ~) (rar) (-vi-a-) vb., ind. prez. 3 trivializeáză

trivializáre (-vi-a-) s. f., g.-d. art. trivializắrii; pl. trivializắri

trivializá vb. (sil. -vi-a-), ind. prez. 1 sg. trivializéz, 3 sg. și pl. trivializeáză

trivializáre s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. trivializării; pl. trivializări

TRIVIALIZÁ vb. I. tr. A face trivial; (spec.) a vulgariza, a bagateliza, a degrada, a scădea valoarea. [Pron. -vi-a-. / < fr. trivialiser].

TRIVIALIZÁRE s.f. Faptul de a trivializa. [< trivializa].

TRIVIALIZÁ vb. tr. a face trivial; a vulgariza, a degrada. (< fr. trivialiser)

A TRIVIALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se trivializeze; a vulgariza; a banaliza. 2) A interpreta în mod simplist, vulgar; a vulgariza; a banaliza. /<fr. trivialiseriser

A SE TRIVIALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni trivial; a căpăta caracter trivial; a se vulgariza; a se banaliza. /<fr. trivial

*trivializéz v. tr. (d. trivial). Prefac în trivial: contactu cu plebea l-a trivializat, ĭ-a trivializat vorba.