Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru triumf─âtor

TRIUMF─éT├ôR, -O├üRE, triumf─âtori, -oare, adj. Care triumf─â; biruitor, ├«nving─âtor, victorios. ÔÖŽ Fig. Care exprim─â m├óndrie ├«n succesul ob╚Ťinut, care arat─â mul╚Ťumirea de a fi biruitor. [Pr.: tri-um-] ÔÇô Din fr. triomphateur, lat. triumphator, -oris.
TRIUMF─éT├ôR, -O├üRE, triumf─âtori, -oare, adj. Care triumf─â; biruitor, ├«nving─âtor, victorios. ÔÖŽ Fig. Care exprim─â o mare ├«ncredere ├«n succesul ob╚Ťinut, care arat─â mul╚Ťumirea de a fi biruitor. [Pr.: tri-um-] ÔÇô Din fr. triomphateur, lat. triumphator, -oris.
TRIUMF─éT├ôR, -O├üRE, triumf─âtori, -oare, adj. Care triumf─â; biruitor, ├«nving─âtor, victorios. Rom├«nii se ├«ntorseser─â triumf─âtori ├«n tab─âra lor, ├«nc─ârca╚Ťi de pr─âzi bogate. B─éLCESCU, O. I 201. ÔŚŐ Fig. Cuprinsurile s├«nt iar─â╚Öi alburii, galbene, ro╚Öcate. Triumf─âtor, r─âsare soarele. STANCU, U.R.S.S. 114. ÔŚŐ (Adverbial) Uniunea Sovietic─â ├«nainteaz─â triumf─âtor ├«n cursul istoriei. SAHIA, U.R.S.S. 168. ÔÖŽ Fig. Care are sau a avut succes, care a izb├«ndit. Cu ce naiv─â m├«ndrie, cu c├«t─â bucurie de copil triumf─âtor, spunea ea... isprava aceasta. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 91. ÔÖŽ Fig. Care exprim─â ├«ncredere ├«n succesul ob╚Ťinut, care arat─â mul╚Ťumirea de a fi biruitor. ╚śi-╚Öi purta pretutindeni acela╚Öi aer triumf─âtor al parvenitului fericit. VLAHU╚Ü─é, O. A. 246. Voi... N-auzi╚Ťi prin somnul vostru acel glas triumf─âtor? ALECSANDRI, P. II 5. ÔÖŽ (Substantivat, m.) Comandant militar roman care a repurtat o mare victorie ╚Öi a fost s─ârb─âtorit cu triumf. Biruitorul se poart─â pe una ╚Öi singura strad─â... ca un triumf─âtor roman. NEGRUZZI, S. I 330.
triumfătór (tri-um-) adj. m., pl. triumfătóri; f. sg. și pl. triumfătoáre
triumfătór adj. m. (sil. tri-um-), pl. triumfătóri; f. sg. și pl. triumfătoáre
TRIUMF─éT├ôR adj., s. 1. adj., s. v. victorios. 2. adj. atotbiruitor. (For╚Ť─â ~oare.) 3. adj. v. triumfal.
TRIUMF─éT├ôR, -O├üRE adj. Care triumf─â; ├«nving─âtor, victorios. ÔÖŽ (Fig.) Care exprim─â o mare ├«ncredere ├«n succesul ob╚Ťinut, care arat─â mul╚Ťumirea de a fi biruitor. [Pron. tri-um-. / < triumfa + -(─â)tor].
TRIUMF─éT├ôR, -O├üRE adj. care triumf─â; ├«nving─âtor, victorios. ÔŚŐ (fig.) care exprim─â o mare ├«ncredere ├«n succesul ob╚Ťinut. (< fr. triumphateur, lat. triumphator)
TRIUMFĂTÓR1 adv. Într-un mod care exprimă triumf; cu triumf. /a triumfa + suf. ~tor
TRIUMFĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care triumfă; biruitor; victorios. 2) fig. Care vădește triumf; plin de triumf. Privire ~oare. /a triumfa + suf. ~tor
triumf─âtor a. 1. care triumf─â; 2. fericit ╚Öi m├óndru de un succes ob╚Ťinut; 3. victorios, care a ├«nvins. ÔĽĹ m. 1. general roman care intra ├«n triumf, dup─â o victorie mare; 2. fig. cel ce a repurtat o victorie.
*triunfat├│r ╚Öi -─ât├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. Care triunf─â: generalu ├«nving─âtor intr─â triunf─âtor ├«n Roma. ├Änving─âtor ├«n r─âzbo─ş: Tra─şan ─şe╚Öi triunf─âtor din r─âzbo─şu cu Daci─ş. Fig. ├Änving─âtor moralmente: cre╚Ötinizmu r─âmase triunf─âtor. Care arat─â bucuria ╚Öi m├«ndria: aer triunf─âtor. ÔÇô Fals triumf-.
TRIUMF─éTOR adj., s. 1. adj., s. biruitor, c├«╚Ötig─âtor, izb├«nditor, ├«nving─âtor, victorios. (~ ├«ntr-o competi╚Ťie.) 2. adj. atotbiruitor. (For╚Ť─â ~.) 3. adj. triumfal, (├«nv.) triumfalnic. (S-a bucurat de o primire ~.)

Triumf─âtor dex online | sinonim

Triumf─âtor definitie

Intrare: triumf─âtor
triumf─âtor adjectiv
  • silabisire: tri-um-