TRISTIMÁN, -Ă s.m. și f. Suferind de tristimanie. [< fr. tristimane].

TRISTI- „tristețe”. ◊ L. tristis „întunecat, trist” > fr. tristi- > rom. tristi-. □ ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană care suferă de tristimanie; ~manie (v. -manie), s. f., înclinare patologică spre tristețe.