triplet definitie

11 definiții pentru triplet

TRIPLÉT, (1) triplete, s. n., (2) tripleți, s. m. 1. S. n. Al treilea exemplar din trei de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, intrate în limbă în epoci diferite. 2. S. m. Fiecare dintre cele trei ființe care provin din aceeași sarcină. – Din fr. triplet.
TRIPLÉT, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte care sunt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în epoci diferite. – Din fr. triplet.
TRIPLÉT, triplete, s. n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte care sînt de aceeași proveniență, dar care au intrat în limbă în trei epoci diferite.
triplét1 (al treilea, multiplu/mulțime de trei) (tri-plet) s. n., pl. tripléte
*triplét2 (grup de trei) (tri-plet) s. m., pl. tripléți
triplét (al treilea exemplar, obiectiv fotografic triplu, asociație de ioni) s. n. (sil. -plet), pl. tripléte
tripléți s. m. pl.
TRIPLÉT1 s.n. Al treilea dintre trei exemplare de același fel. ♦ A treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. [< fr. triplette].
TRIPLÉT2 s.n. 1. (Fiz.) Multiplet alcătuit din trei linii spectrale. 2. Obiectiv fotografic compus din trei lentile. [< fr. triplet].
TRIPLÉT I. s. n. 1. al treilea dintre trei exemplare de același fel. 2. a treia formă a unor cuvinte de aceeași proveniență, dar intrate în limbă în trei epoci diferite. 3. (fiz.) multiplet din trei linii spectrale. 4. (mat.) mulțime ordonată având trei elemente. 5. obiectiv fotografic cu trei lentile. II. s. m. pl. trei ființe născute deodată de aceeași mamă; trigemeni (< fr. triplet)
TRIPLÉT ~e n. Exemplar care ocupă ultimul loc într-un grup constituit din trei exemplare identice. [Sil. tri-plet] /<fr. triplet

triplet dex

Intrare: triplet (pl. -ți)
triplet pl. -ți
Intrare: triplet (pl. -e)
triplet pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: -plet