TRIMÍS², trimiși, s. m. 1. Persoană trimisă undeva cu o misiune oficială sau cu o sarcină de ordin public; delegat, sol, mesager. Tudor își ținuse sufletul pînă ce trimisul își isprăvi cuvîntul. SADOVEANU, O. VII 146. Un astfel de răspuns îl făcu să roșească pe trimisul sultanului. BOLINTINEANU, O. 252. Trimisul s-a întors bogat răsplătit. NEGRUZZI, S. I 287. ♦ Reprezentant, ales. Deputatul trebuie să știe că el slujește poporul, că este trimisul lui în sfatul popular și răspunde de activitatea sa în fața alegătorilor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 105. ♦ Reprezentant diplomatic (inferior în rang ambasadorului). 2. Fig. Apostol, vestitor, misionar. Eu sînt trimisul timpurilor noi – Ieșit din rînd cu cei ce scurmă glia. BENIUC, V. 86. – Variantă: trimés s. m.