Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 933167:
TRIFTÓNG s. m. (< fr. triphtongue, cf. gr. tri „cu trei” + phtongos „sunet”): emisiune vocalică constituită din trei sunete diferite (semivocală + vocală + semivocală sau semivocală + semivocală + vocală) pronunțate în aceeași silabă, ca de exemplu -iai din trăiai, -ioa din lăcrimioară etc. ◊ ~ ascendént: t. în care primul și ai doilea loc sunt ocupate de semivocale, iar al treilea loc de vocală, ca de exemplu -eoa în leoarcă și -ioa în tămâioară. ◊ ~ ascendento-descendent: t. în care primul loc îl ocupă semivocala, al doilea loc vocala și al treilea loc tot o semivocală, ca de exemplu -eai în dădeai, -eau în pocneau, -iau în trăiau, -iai în suiai, -iei în miei și -oai în lupoaică. T. rezultă uneori și din rostirea într-o silabă a două cuvinte diferite, legate între ele prin linioară de unire: ne-ai trimis (-e-ai), le-au spus (-e-au), mi-ai dat (-i-ai) etc.
Triftong dex online | sinonim
Triftong definitie
