TRIBÓRD, triborduri, s. n. Bordul drept al unei nave, partea din dreapta a axei ei de simetrie, privind de la pupă spre proră. – Din fr. tribord.

TRIBÓRD, triborduri, s. n. Bordul drept al unei nave, partea din dreapta a axei ei de simetrie, privind de la pupă spre proră. – Din fr. tribord.

TRIBÓRD, triborduri, s. n. Bordul drept al unei nave (privind de la pupă spre proră). Corabia luă drumul către miazănoapte, strîngînd vîntul în tribord. TUDORAN, P. 359. S-au descărcat dintr-o dată cele 60 de tunuri de la tribord. CAMIL PETRESCU, T. II 176. Se vede o lumină albă în tribord. BART, S. M. 18.

tribórd s. n., pl. tribórduri

tribórd s. n., pl. tribórduri

TRIBÓRD s.n. Partea din dreapta a unei nave privind de la pupă spre proră. [< fr. tribord, it. tribordo].

TRIBÓRD s. n. partea din dreapta a unei nave, privind dinspre pupă. (< fr. tribord)

TRIBÓRD ~uri n. Parte situată în dreapta unei nave, privită de la pupă spre proră. /<fr. tribord

tribord n. partea dreaptă a unei corăbii.

*tribórd n., pl. urĭ (fr. tribord, maĭ vechĭ estribord, din ol. stierboard, irlandez stjornbordi, danez styrbord, engl. starboard, rus. starbórd, germ. steuerbord, d. steuer, cîrmă, și bord). Mar. Dreapta corăbiiĭ. V. babord.