trena definitie

3 intrări

52 definiții pentru trena

TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă. ◊ Tren subteran = metrou. ◊ Expr. A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport antrenat de unul sau de mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ (Înv.) Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții trupele aflate în linia de luptă. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc. ◊ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau amerizat). 4. (În sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Din fr. train.
TRENÁ, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se prelungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner.
TRÉNĂ, trene, s. f. 1. Partea din spate, prelungită, a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne.
TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă. ◊ Tren subteran = metrou. ◊ Expr. A scăpa (sau a pierde) trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule formând o unitate de transport, antrenat de unul sau mai multe vehicule motoare sau prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ (Înv.) Tren de luptă = convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții trupele aflate în linia de luptă. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte care îndeplinesc împreună un anumit rol funcțional, o anumită operație tehnică etc. ◊ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe. Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau a amerizat). 4. (În sintagma) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Din fr. train.
TRENÁ, pers. 3 trenează, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. (Despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a se tărăgăna, a se lungi. 2. (Rar; despre lucruri) A zăcea undeva, uitat sau lăsat din neglijență. – Din fr. traîner.
TRÉNĂ, trene, s. f. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie. ◊ Expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ Expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne.
TREN, trenuri, s. n. 1. Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele și puse în mișcare de o locomotivă cu aburi, cu motor diesel sau cu forță electrică. Trenul... a trecut prin fața gării, și, cîștigînd din ce în ce viteză, s-a înfundat în întuneric, legănînd numai în urmă un ochi roșu. GALAN, Z. R. 113. Treceau de cîteva ori pe zi, pe lîngă casa noastră, trenuri iuți de pasageri și trenuri lungi de marfă cu mers greoi. STANCU, D. 240. Trenuri trec în șiruri lungi pe malurile apei, cu locomotivele pufăind și cu sute de capete omenești ivite la ferestre. BOGZA, C. O. 250. ◊ Tren sanitar = tren amenajat pentru a transporta răniți sau bolnavi. Tren subteran = metro. În adîncimea Moscovei, enorme cantități de pămînt sînt dislocate pentru a mări spațiul prin care pot circula trenurile subterane. BOGZA, M. S. 21. Mersul trenurilor v. mers.Expr. A scăpa trenul = a scăpa o ocazie favorabilă. 2. Convoi de vehicule, formînd o unitate de transport, antrenate de unul sau de mai multe vehicule motoare, prin cablu, prin tracțiune animală etc. ◊ Tren regimentar v. regimentar. (Învechit) Tren de luptă = convoi de vehicule care alimentează cu muniții trupele din linia de luptă. Jimborean... se trezi din gînduri abia cînd treceau prin dreptul lui căruțele trenurilor de luptă. CAMILAR, N. I 154. 3. Ansamblu de dispozitive sau de mașini-unelte prin care trece un material în serie, în cursul efectuării unui proces tehnologic. ◊ Tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac, care servește la descrețirea și paralelizarea fibrelor și la subțierea produselor intermediare de fabricație. Tren de roți = sistem de roți dințate montate pe același arbore. Tren de aterizare (sau de amerizare) = ansamblul organelor cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pămînt (sau pe apă) înainte de a-și lua zborul sau după ce a aterizat (sau amerizat). 4. (Med. vet.; în expr.) Tren anterior (sau posterior) = partea de dinainte (sau de dinapoi) a corpului unui animal. – Variante: (popular) trin (MIRONESCU, S. A. 38) s. n., (2, rar, franțuzism) trénă (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 152) s. f.
TRENÁ, trenez, vb. I. Intranz. (Despre lucruri) A zăcea undeva uitat sau lăsat din neglijență. Cu șezlongurile desfăcute, cu șalul Corinei trenînd pe unul din ele, terasa pensiunii are într-adevăr ceva de covertă pustie, noaptea. SEBASTIAN, T. 138. ♦ (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a tărăgăna.
TRÉNĂ1 s. f. v. tren.
TRÉNĂ2, trene, s. f. Partea dinapoi, care se tîrăște pe jos, a rochiilor lungi; coadă (4). Treci fredonînd prin sala de cristal Și faci un semn suitei ca să vină Să-ți poarte trena-n sălile de bal. D. BOTEZ, P. O. 99. Se gătise într-adevăr ca o mireasă. Rochie albă cu trenă, voal, beteală. ARDELEANU, D. 160. ◊ Fig. Și pornești departe-n sus După iarna ce s-a dus, După trena-i de ninsori Așternută pe colini. TOPÎRCEANU, B. 6.
TRIN s. n. v. tren.
tren s. n., pl. trénuri
trená (a ~) vb., ind. prez. 3 treneáză
trénă s. f., g.-d. art. trénei; pl. tréne
tren s. n., pl. trénuri
tren-fúlger s. n.
trená vb., ind. prez. 1 sg. trenéz, 3 sg. și pl. treneáză
trénă s. f., g.-d. art. trénei; pl. tréne
TREN s. v. locomotivă.
TREN SUBTERÁN s. v. metrou.
TRENÁ vb. 1. a întârzia, a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) 2. a se lungi, a (se) tărăgăna. (Acțiunea romanului ~.) 3. a lâncezi, a stagna. (Afacerile ~.)
TRÉNĂ s. coadă, (înv.) șlep. (Rochie cu ~.)
TREN s.n. 1. Convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc. 2. (Tehn.) Ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc. identice sau similare, care sunt asociate în serviciu. ♦ Tren fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe; tren de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac servind la descrețirea și paralelizarea fibrelor; Tren de aterizare v. aterizare. 3. Tren anterior (sau posterior) = partea dinainte (sau dinapoi) a corpului unui animal. [< fr. train].
TRENÁ vb. I. intr. 1. (Despre lucruri) A zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (Despre acțiuni) A se desfășura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna. [< fr. traîner].
TRÉNĂ s.f. Coadă lungă a unei rochii, care atârnă pe jos. ♦ Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc. ◊ A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< fr. traîne].
TREN s. n. 1. convoi de vehicule similare legate între ele, remorcat de un vehicul motor sau antrenat prin tracțiune animală, prin cablu de tracțiune etc. 2. ansamblu de două sau de mai multe dispozitive, organe ale unui sistem tehnic etc., identice sau similare, asociate în serviciu. ♦ ~ fix = ansamblu de piese din interiorul cutiei schimbătorului de viteze, format din axul intermediar și pinioanele fixe; ~ de laminare = dispozitiv al mașinilor din filatura de bumbac la descrețirea și paralelizarea fibrelor; ~ de aterizare = sistem de două sau trei roți cu ajutorul căruia avionul rulează pe sol; ~ de unde = grup de unde prin suprapunerea unor unde armonice de frecvențe și amplitudini apropiate. 3. partea de dinainte sau de dinapoi a corpului unui animal. (< fr. train)
TRENÁ vb. intr. 1. (despre lucruri) a zăcea undeva uitat, părăsit, lăsat din neglijență. 2. (despre acțiuni) a se desfășura cu încetineală; a lâncezi, a tărăgăna. (< fr. traîner)
TRÉNĂ1 s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos. 2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne)
TRÉNĂ2 s. f. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc. ♦ a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; ~ falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< fr. traîn)
tren (-nuri), s. n. – Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele. – Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. τραινος (› mr.), tc., bg. tren. – Der. trenă, s. f. (coadă de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117.
TREN ~uri n. 1) Vehicul constând dintr-un șir de vagoane de cale ferată trase de o locomotivă. ~ de pasageri.~ de marfă mărfar. ~ sanitar tren pentru transportul bolnavilor și răniților. ~ subteran metrou. A scăpa (sau a pierde) ~ul a pierde o ocazie favorabilă; a rata. 2) Șir de vehicule formând o unitate de transport. ~ de automobile.~ de luptă convoi de vehicule care aprovizionează cu muniții liniile de luptă. 3) tehn. Totalitate a organelor unui sistem care realizează împreună o anumită operație. ◊ ~ de laminare dispozitiv al mașinii de filat cu ajutorul căruia sunt descrețite și așezate paralel fibrele. ~ de roți sistem de roți dințate care se află pe același arbore. ~ de aterizare (sau de amerizare) ansamblu de dispozitive cu ajutorul cărora un avion (sau un hidroavion) alunecă pe pământ (sau pe apă). ~ anterior (sau ~ posterior) partea de dinainte (sau de dinapoi) a unui animal. /<fr. train
A TRENÁ ~éz intranz. livr. 1) (despre acțiuni) A se desfășura extrem de încet; a se tărăgăna. 2) rar (despre lucruri) A zăcea uitat sau lăsat din neglijență. ~ pe pământ. /<fr. traîner
TRÉNĂ ~e f. 1) Partea alungită de la spate a unei rochii (care se târăște); coadă. ◊ A duce ~a cuiva a urma insistent și servil pe cineva. 2) Viteză de alergare a sportivilor într-o cursă. /<fr. traîne
tren n. 1. șir de vagoane trase de o locomotivă: tren de mărfuri; 2. corp de trupe însărcinat cu transportul bagajelor: tren de echipaje; 3. toate cele trebuincioase pentru serviciul tunurilor: tren de artilerie; 4. numele unui joc de copii (= fr. train).
trenă f. coadă lungă de rochie (= fr. traîne).
*tren n., pl. urĭ (fr. train, d. trainer, a tîrîi. V. antrenez). Șir de vagoane trase de locomotivă: tren rapid saŭ accelerat, tren de plăcere. Drum de fer, cale ferată: a pleca cu trenu, pe acolo nu e tren. Corp de trupe (considerate ca făcînd parte din cavalerie și comandate de ofițerĭ provenițĭ din cavalerie) însărcinate cu transportu bagajelor (maĭ ales cu subsistența) uneĭ armate: armata românească are cîte un divizion de tren de fiecare corp de armată. Șir de căruțe de bagaje ale unuĭ regiment (trenu regimentar) saŭ de munițiunĭ de artilerie (tren de artilerie).
*trénă f., pl. e (fr. traîne, d. traîner, a tîrîi). Coadă de rochie.
TREN s. locomotivă, mașină, (înv. și pop.) car de foc, (reg.) țug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)
tren subteran s. v. METROU.
TRENA vb. 1. a întîrzia, a lungi, a tărăgăna, a tergiversa, (înv.) a prelungi. (A mai ~ soluționarea problemei.) 2. a se lungi, a (se) tărăgăna. (Acțiunea romanului ~.) 3. a lîncezi, a stagna. (Afacerile ~.)
TRE s. coadă, (înv.) șlep. (Rochie cu ~.)
TREN. Subst. Tren, trenuț (dim.), trenuleț, țug (reg.), trăsură cu aburi (înv.), car de foc (înv. și pop.). Tren personal, personal; tren accelerat, accelerat; tren rapid, rapid; simplon; tren expres, expres; motor; automotor, autorapid, aerodinam; cursă. Tren de marfă, mărfar. Trenuț, drezină, autodrezină, decovil, mocăniță (glumeț). Tren subteran, metrou, metropolitan (rar). Locomotivă, locotractor; locomotivă cu aburi; locomotivă electrică, diesel. Vagon; vagon de dormit, vagon restaurant; vagon de poștă, vagon de bagaje, patvagon; vagon de marfă; vagonet; tender. Feroviar, ceferist; impiegat; acar. Șef de tren, mecanic de locomotivă, mașinist; fochist; controlor (de bilete). Stație, gară, haltă. Peron. Șef de stație (de gară). Cale ferată, linie-ferată, drum-de-fier. Vb. A lua trenul, a pleca cu trenul, a călători cu trenul. A pleca din stație. A se opri în stație. V. călătorie.
tren-avión s. n. ◊ „Inginerul englez M.B. a elaborat proiectul unui tren-avion. Un tren monorai (care face legătura între oraș și aeroport) intră direct în fuselajul avionului special amenajat.” Mag. 15 X 66 p. 3 //din tren + avion//
tren-cistérnă s. n. Tren alcătuit din vagoane care transportă, în recipiente special amenajate, anumite lichide ◊ „Întâlnirea cu trenul-cisternă incendiat.” Cont. 1 X 61 p. 2 (din tren + cisternă)
tren-cúrsă s. n. ◊ „În stație a intrat apoi trenul-cursă de persoane 4371.” Sc. 26 III 71 p. 2. ◊ „12 persoane și-au pierdut viața și alte 100 au fost rănite la Rio de Janeiro, când un tren-cursă [...] a deraiat de pe linie.” R.l. 19 VII 75 p. 6 (din tren (de) cursă)
tren-macará s. n. Tren care are în compunere un vagon prevăzut cu macara ◊ „Punând în mișcare un tren-macara ei nu au fixat cum trebuie brațul de calare al acestuia.” Sc. 1 II 72 p. 2. ◊ „Alertă în grupul de muncitori ceferiști călătorind către casă în vagoanele unui tren-macara.R.l. 9 XII 76 p. 3 (din tren + macara)
trénă de viáță sint. s. Mod, fel de a trăi, standard de viață ◊ „[...] locuind în palat și ducând o trenă de viață pe care puțini o puteau concura.” R.lit. 2127 VII 93 p. 14 (din fr. train de vie)
TREN ansamblu de organe și agregate cu ajutorul căreia o aeronavă decolează și revine pe o suprafață identică celei de care s-a desprins. Trenul de aterizare asigură rularea pe sol cu ajutorul unor roți precum și staționarea la locul de parcare a aeronavei, putând fi montat sub fuzelaj sau sub aripi, în majoritatea cazurilor fiind escamotabil în interiorul fuzelajului sau a aripilor pentru a nu opune o rezistență suplimentară la înaintare. Trenul de aterizare triciclu (la dare bechia a fost înlocuită cu o roată cu jambă puternică, montată în botul avionului) conferă echipajului o mai bună vizibilitate de la începutul rulajului la decolare, avionul intră mai repede în viteză, la aterizare frânele pot fi acționate mult mai energic, fără a apărea pericolul capotării. Trenul de rulare este componentă a trenului de decolare-aterizare, în principal fiind alcătuit din roți. Trenul de amerizare este destinat hidroavioanelor, fiind constituit din cocă sau flotoare (v.).
TRENĂ DE CONDENSARE dâră îngustă alcătuită din picături de apă, care apare în urma avioanelor datorită vârtejurilor care prin destindere adiabatică răcesc aerul sau datorită nucleelor de condensare pulverizate intenționat.
Pulică Frânaru’ (de la coada trenului) expr. 1. v. pulică (1). 2. persoană situată pe treapta cea mai de jos a ierarhiei dintr-un grup / dintr-o comunitate, individ neînsemnat.
tren, trenuri s. n. (intl.) razie a poliției.
vine trenul! expr. (intl.) vine razia!

trena dex

Intrare: tren
tren substantiv neutru
trin substantiv neutru
trenă substantiv feminin
Intrare: trenă
trenă substantiv feminin
Intrare: trena
trena verb grupa I conjugarea a II-a