treierá (-r, -át), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (acțiunea de a treiera); treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s. n. (treierat); treierătură, s. f. (grîu treierat).