Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru trec─âtor

TREC─éT├ôR, -O├üRE, trec─âtori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu dureaz─â mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc f─âr─â a se opri mult─â vreme, care este ├«n trecere pe undeva. II. S. m. ╚Öi f. Pieton. ÔÖŽ Drume╚Ť, c─âl─âtor. III. S. f. 1. Drum ├«ngust de trecere printre doi mun╚Ťi sau printre dou─â ├«n─âl╚Ťimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. ÔÇô Trece + suf. -─âtor.
TREC─éT├ôR, -O├üRE, trec─âtori, -oare, adj., subst. I. Adj. 1. Care trece repede, care nu dureaz─â mult; temporar. 2. Care trece printr-un loc f─âr─â a se opri mult─â vreme, care este ├«n trecere pe undeva. II. S. m. ╚Öi f. Pieton. ÔÖŽ Drume╚Ť, c─âl─âtor. III. S. f. 1. Drum ├«ngust de trecere printre doi mun╚Ťi sau printre dou─â ├«n─âl╚Ťimi; pas. 2. P. gener. Loc de trecere. ÔÇô Trece + suf. -─âtor.
TREC─éT├ôR1, -O├üRE, trec─âtori, -oare, adj. 1. Care trece repede, care nu dureaz─â mult, de scurt─â durat─â; temporar. O zare de lumin─â s-arat─â-n r─âs─ârit, Via╚Ťa trec─âtoare din pieptu-mi a r─ânit. EMINESCU, O. I 98. Acest amor A fost o p─ârere, un vis trec─âtor? ALECSANDRI, P. II 31. Asta poate fi o boal─â trec─âtoare. NEGRUZZI, S. I 41. ÔŚŐ (Adverbial) Un ┬źdomn┬╗ rupt de popor, care a ocupat trec─âtor scaunul Moldovei. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 9, 65. 2. Care trece printr-un loc f─âr─â a se opri (mult─â vreme); care este ├«n trecere. V. c─âl─âtor. Era trec─âtor prin capitala Moldovei, unde n-avea inten╚Ťia s─â r─âm├«ie. SADOVEANU, A. L. 5. Apa-i trec─âtoare, pietrele r─âm├«n. ALECSANDRI, P. A. 73.
TREC─éT├ôR2, -O├üRE, trec─âtori, -oare, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care trece pe strad─â circul├«nd pe jos; pieton. Te-am l─âsat s─â-n╚Öiri povestea cu dureri ╚Öi cu mistere Pentru mine, ca oric─ârui trec─âtor necunoscut. BACOVIA, O. 107. Era frumoas─â; crescuse, se sub╚Ťiase, trec─âtorii ├«ntorceau capul dup─â d├«nsa. C. PETRESCU, S. 166. ÔÖŽ Drume╚Ť, c─âl─âtor. Ud─âtur─â ceva avut-a╚Ťi vreunul? ÔÇô Nimic domnule judec─âtor; numai p├«ne goal─â ╚Öi ap─â rece din f├«nt├«n─â, fie de sufletul cui a f─âcut-o, acolo ├«n calea trec─âtorilor. CREANG─é, A. 147. Un om al proprietarului venise acolo s─â afle ce trec─âtori s├«nt ╚Öi s─â-i invite la curtea boiereasc─â. BOLINTINEANU, O. 282.
trecătór adj. m., s. m., pl. trecătóri; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. trecătoáre
trecătór adj. m., s. m., pl. trecătóri; (persoană) f. sg. și pl. trecătoáre
TREC─éT├ôR adj., s. 1. adj. v. temporar. 2. adj. nedefinitiv, provizoriu, temporar, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (├«nv.) provizoric, provizornic. (O situa╚Ťie ~oare.) 3. adj. efemer, pieritor, schimb─âtor, temporar, vremelnic, (livr.) pasager, (├«nv.) petrec─âtor, piericios, pierit, stric─âcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) c─âl─âtor, (├«nv. fig.) de╚Öert. (├Änt├ómpl─âri ~oare.) 4. adj. v. fugitiv. 5. s. v. pieton. 6. s. v. c─âl─âtor. (~ pe un drum de ╚Ťar─â.)
Trec─âtor Ôëá etern, netrec─âtor, permanent, ve╚Önic
TRECĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care trece; care este de scurtă durată; efemer. Efect ~. 2) și substantival (despre persoane) Care este în trecere (pe undeva). /a trece + suf. ~ător
TREC─éT├ôR2 ~i m. Persoan─â care merge pe o arter─â de circula╚Ťie; pieton. /a trece + suf. ~─âtor
trec─âtor a. 1. care trece pe undeva: oaspe╚Ťi trec─âtori; 2. fig. de scurt─â durat─â: bunuri trec─âtoare. ÔĽĹ m. cel ce trece pe drum.
trec─ât├│r, -o├íre adj. Care e numa─ş ├«n trecere, care nu e permanent: oaspe╚Ťi─ş ├«s trec─âtor─ş. Fig. Caduc, peritor, de scurt─â durat─â: frumuse╚Ťa e trec─âtoare. S. m. ╚Öi f. Cel ce trece pe drum: trec─âtori─ş se u─şta┼ş la be╚Ťiv. S. f., pl. or─ş. Trecere (Vech─ş). Drum ├«ngust ├«ntre mun╚Ť─ş, loc de trecere (chear ╚Öi pod ╚Öi str├«mtoare marin─â): trec─âtoarea Turnulu─ş Ro╚Ö. ╚Üiitoare, loc pe unde trece v├«natu ╚Öi unde se a╚Ťin v├«n─âtori─ş. V. pas 3, pasager, defile┼ş.
TREC─éTOR adj., s. 1. adj. momentan, provizoriu, temporar, vremelnic, (├«nv.) momental, momentos. (E doar o m─âsur─â ~.) 2. adj. nedefinitiv, provizoriu, temporar, vremelnic, (livr.) tranzitoriu, (├«nv.) provizoric, provizornic. (O situa╚Ťie ~.) 3. adj. efemer, pieritor, schimb─âtor, temporar, vremelnic, (livr.) pasager, (├«nv.) petrec─âtor, piericios, pierit, stric─âcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) c─âl─âtor, (├«nv. fig.) de╚Öert. (├Änt├«mpl─âri ~.) 4. adj. fugar, fugitiv, (livr.) fugaci, (├«nv.) fug─âtor. (O sclipire ~.) 5. s. pieton, (├«nv.) pedestru. (Erau pu╚Ťini ~ pe strad─â la ora aceea.) 6. s. c─âl─âtor. (~ pe un drum de ╚Ťar─â.)
FORMA BONUM FRAGILE EST (lat.) frumuse╚Ťea este un dar trec─âtor ÔÇô Ovidiu, ÔÇ×Ars amandiÔÇŁ, II, 113.

Trec─âtor dex online | sinonim

Trec─âtor definitie

Intrare: trec─âtor (adj.)
trec─âtor admite vocativul adjectiv
Intrare: trec─âtor (s.m.)
trec─âtor admite vocativul substantiv masculin