TRÁNCA-FLEÁNCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treánca-fleánca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleanca.

TREÁNCA-FLEÁNCA s. f. v. tranca-fleanca.

TRÁNCA-FLEÁNCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treánca-fleánca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleancă.

TREÁNCA-FLEÁNCA s. f. v. tranca-fleanca.

TREANCA-FLEÁNCA interj. (Familiar, în expr.) Treanca-fleanca mere acre sau treanca-fleanca trei lei perechea = flecăreli, fleacuri. (Substantivat) A fi o treancă-fleancă = a fi un om de nimic.

!tránca-fleánca (fam.) interj.

tránca-fleánca/treánca-fleánca interj.

treánca-fleánca v. tranca-fleanca

TREANCA-FLEÁNCA s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

tranca-fleanca f. fleacuri: tranca-fleanca mere acre. [Compus din tranc și fleancă].

treanca-fleanca f. V. tranca-fleanca.

tránca-fleánca interj. (d. a trăncăni și a flecări) care arată trăncăneala (flecăreala): ce tot tranca-fleanca toată ziŭa?

treanca-fleanca s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.