Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru traseu

TRAS├ëU, trasee, s. n. Drum pe care ├«l parcurge (├«n mod permanent) un vehicul sau o persoan─â; rut─â. ÔÖŽ Linie, direc╚Ťie pe care o are un drum, o cale ferat─â etc. ÔÖŽ Distan╚Ť─â marcat─â care trebuie str─âb─âtut─â de concuren╚Ťii la o prob─â sportiv─â. ÔÖŽ Drum parcurs ├«n spa╚Ťiu de un corp ├«n mi╚Öcare; traiectorie. ÔÇô Din fr. trac├ę.
TRAS├ëU, trasee, s. n. Drum pe care ├«l parcurge (├«n mod permanent) un vehicul sau o fiin╚Ť─â; rut─â. ÔÖŽ Linie, direc╚Ťie pe care o are un drum, o cale ferat─â etc. ÔÖŽ Drum special amenajat pe care trebuie s─â-l str─âbat─â concuren╚Ťii la o prob─â sportiv─â. ÔÖŽ Drum parcurs ├«n spa╚Ťiu de un corp ├«n mi╚Öcare; traiectorie. ÔÇô Din fr. trac├ę.
TRAS├ëU, trasee, s. n. Drum urmat de un vehicul; linie str─âb─âtut─â de un drum, de o cale ferat─â etc. Cu c├«t ne dep─ârt─âm de Moscova, trec├«nd... printre sate adormite, adunate m─ânunchi l├«ng─â traseu, cu at├«t noaptea devine mai alb─â. STANCU, U.R.S.S. 105. Linia ╚Öerpuit─â se numea pe limba lor de ingineri ╚Öi de ╚Öefi de echip─â: traseu. PAS, L. I 164. Domnul inginer este invitat s─â continue traseul ├«nainte p├«n─â la obor. GHICA, S. 563. ÔÖŽ Drum, de obicei special amenajat, pe care trebuie s─â-l str─âbat─â concuren╚Ťii la o prob─â sportiv─â.
tras├ęu s. n., art. tras├ęul; pl. tras├ęe
tras├ęu s. n., art. tras├ęul; pl. tras├ęe
TRASÉU s. 1. v. rută. 2. v. linie. 3. v. traiectorie.
TRAS├ëU s.n. Drum parcurs de un vehicul; linia, axa unui drum, a unui canal, a unei c─âi ferate etc. [Pl. -ee, -euri. / < fr. trac├ę].
TRAS├ëU s. n. 1. drum (de) parcurs de un vehicul; axa unui drum, a unui canal, a unei c─âi ferate etc. ÔŚŐ distan╚Ť─â marcat─â care trebuie str─âb─âtut─â de concuren╚Ťi ├«ntr-o prob─â sportiv─â. ÔŚŐ traiectorie. 2. proiec╚Ťie pe un plan a axei principale a unei lucr─âri tehnice. (< fr. trac├ę)
TRAS├ëU ~e n. 1) Direc╚Ťie urmat─â de o cale de comunica╚Ťie (╚Öosea, canal, cale ferat─â etc.). 2) Cale prestabilit─â, urmat─â cu o anumit─â regularitate de un vehicul sau de o fiin╚Ť─â; rut─â; itinerar; drum. 3) Drum ├«n spa╚Ťiu parcurs de un corp ├«n mi╚Öcare; traiectorie. ~ stelar. ~ul unui proiectil. /<fr. trac├ę
traseu n. reprezentarea prin linii a conturelor unui desen, unui plan (= fr. trac├ę).
*tras├ę┼ş n., pl. ee ╚Öi e─şe (fr. trac├ę). Linie str─âb─âtut─â: traseu drumulu─ş de fer transiberian. V. tra─şect.
TRASEU s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, (astăzi rar) marșrut, (înv., în Mold.) șleau. (~ urmat de un vehicul.) 2. itinerar, linie. (~ aerian București-Paris.) 3. traiect, traiectorie. (~ parcurs de un proiectil.)
tras├ęu-╚Öco├íl─â s. n. Drum folosit anume de ╚Öcolile de ╚Öoferi ÔŚŐ ÔÇ×[...] Sufer─â ╚Öi controlul pe traseele-╚Öcoal─â unde elevii fac practic─â.ÔÇŁ Sc. 24 VI 65 p. 5 (din traseu + ╚Öcoal─â)
a face traseul expr. (d. prostituate) a ie╚Öi la acostat clien╚Ťi.
a se ╚Ölefui pe traseu expr. (intl.) a se ini╚Ťia sau a se perfec╚Ťiona ├«n mai multe tipuri de infrac╚Ťiuni ├«n timpul perioadei de deten╚Ťie.
b─âiat de traseu expr. (de╚Ť.) tip cumsecade, om de treab─â.

Traseu dex online | sinonim

Traseu definitie

Intrare: traseu
traseu substantiv neutru
traseu