TRANZÍȚIE, tranziții, s. f. Trecere de la o stare, de la o situație etc. la alta. Orbul sau cerșitorul care au cîntat întîi cîntecul Holerei, prin o tranziție minunată, se rădică de la metamorfoza ovidică și mărimea epică a micului poem, la ceea ce inima unui om are mai simțit și mai dureros. RUSSO, S. 26. ◊ Loc. adj. De tranziție = de trecere, intermediar, tranzitoriu, provizoriu. Epoca noastră e o epocă de tranziție. GHEREA, ST. CR. II 185. ♦ Transformare treptată a unei roci în altă rocă. Tranziția trahitului în bazalt. – Variantă: (rar) tranzițiúne (GALACTION, O. I 226) s. f.