transplantat definitie

16 definiții pentru transplantat

TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A muta o plantă de la un Ioc provizoriu la locul de cultură; a răsădi. ♦ A aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei. ♦ Fig. A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A face un transplant (2). – Din fr. transplanter, lat. transplantare.
TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate din pământ o plantă (adultă) și a o planta definitiv în alt loc; a răsădi. ♦ A aduce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decât aceea unde trăiește de obicei. ♦ Fig. A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu alt țesut sau organ sănătos de același fel. – Din fr. transplanter, lat. transplantare.
TRANSPLANTÁ, transplantez, vb. I. Tranz. 1. A scoate o plantă adultă din pămînt și a o planta în alt loc; a răsădi. După ce răsadurile au fost transplantate în ghivecele nutritive, au fost îngrijite în răsadnițe pînă cînd s-au dezvoltat îndeajuns. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2898. ♦ A duce și a face să se aclimatizeze o plantă sau un animal în altă regiune decît aceea unde trăiește de obicei. ♦ A înlocui un țesut sau un organ bolnav cu un țesut sau un organ de același fel, printr-o intervenție chirurgicală. Avem aceleași rezultate, dacă transplantăm animalului cu tiroida extirpată, o altă tiroidă... de la alt animal. ANATOMIA 242. 2. Fig. A adopta, a împămînteni. Această școală, cu toate încercările noii direcțiuni din Iași de a o transplanta la noi, are puțini sorți de a găsi aderenți. MACEDONSKI, O. IV 70.
TRANSPLANTÁT, -Ă, transplantați, -te, adj. Mutat, trecut într-un loc nou. Natura părinților degenerase cu desăvîrșire în această rămurea transplantată a unui neam eroic. HASDEU, I. V. 172.
!transplantá (a ~) (tran-splan-/trans-plan-) vb., ind. prez. 3 transplanteáză
transplantá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transplantéz, 3 sg. și pl. transplanteáză
TRANSPLANTÁ vb. 1. v. planta. 2. v. replanta. 3. v. grefa. 4. a adapta, a împământeni. (~ o instituție, un obicei.)
TRANSPLANTÁT adj. 1. v. plantat. 2. (MED.) grefat. (Organ ~.)
TRANSPLANTÁ vb. I. tr. 1. A scoate o plantă dintr-un loc și a o planta în alt loc; a răsădi. ♦ (Fig.) A adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. A înlocui printr-o inervenție chirurgicală un țesut, un organ bolnav, cu altul sănătos și de același fel. [< fr. transplanter].
TRANSPLANTÁ vb. tr. 1. a scoate o plantă dintr-un loc și a o planta în alt loc; a răsădi. ◊ (fig.) a adapta, a împământeni o instituție, un obicei etc. 2. a înlocui printr-o intervenție chirurgicală un țesut sau un organ bolnav cu altul sănător. 3. (fig.) a transfera, a transporta. (< fr., engl. transplanter, lat. transplantare)
A TRANSPLANTÁ ~éz tranz. 1) (legume, flori și alte culturi) A scoate din seră, din răsadniță sau din pepinieră și a planta în alt loc; a răsădi. 2) (plante, animale) A muta în altă regiune sau în alt mediu (în vederea aclimatizării). 3) fig. (obiceiuri, idei, instituții etc.) A muta dintr-un loc în altul, făcând să prindă rădăcini; a împământeni. 4) med. (țesuturi, organe bolnave) A înlocui pe cale chirurgicală. [Sil. trans-plan-] /<lat. transplantare, fr. transplanter
transplantà v. 1. a scoate o plantă, un arbore din locul în care se află și a-l replanta aiurea; 2. fig. a face să treacă dintr’o țară într’alta.
*transplantéz v. tr. (lat. transplantare, d. trans, dincolo, și plantare, a planta). Răsădesc, scot de unde crescuse și pun să crească aĭurea. Fig. Strămut: Traĭan a transplantat rasa latină în Dacia.
TRANSPLANTA vb. 1. a planta, a pune, a răsădi, a sădi, (rar) a semăna, (pop.) a presădi, (prin Munt.) a prosădi, (Transilv.) a răstăvi, (înv.) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A ~ noi puieți.) 2. a replanta. (A ~ o plantă într-un sol mai bogat.) 3. (MED.) a grefa. (A ~ un organ.) 4. a adapta, a împămînteni. (~ o instituție, un obicei.)
TRANSPLANTAT adj. 1. plantat, răsădit, sădit, (pop.) presădit, (Transilv.) răstăvit. (Răsaduri ~.) 2. (MED.) grefat. (Organ ~.)
transplantá vb. I 1973 (fig.) Transporta v. lumiduct (din fr. transplanter; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

transplantat dex

Intrare: transplantat
transplantat
Intrare: transplanta
transplanta verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: trans-