*trampolin n., pl. e (it. trampolino și trampellino [de unde și fr. tremplin], d. trámpoli, picĭoroange, trampolare, a merge pe picĭoroange; ngr. trambála [scris -mpála], legănătoare, scaun în care te legenĭ. V. trambalez, trapă, draghină). Scîndură care, fiind fixată la un capăt, ĭar la cel-lalt liberă, se leagănă și te aruncă în sus cînd sarĭ de pe ĭa. Fig. A servi cuĭva de trampolin, a-ĭ ajuta să se înalțe (maĭ ales în politică). – Și trambulínă.