TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

TRAMBALÁRE, trambalări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. – V. trambala.

TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.

TRAMBALÁRE, trambalări, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. – V. trambala.

TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. A se duce, a umbla de colo pînă colo (fără rost). E greu s-o vezi. Fiindcă ea n-are cupeu să se trambaleze pe ulița mare, în fiecare zi, la același ceas. C. PETRESCU, O. P. I 227.

trambalá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 trambaleáză

trambaláre (fam.) s. f., g.-d. art. trambalắrii; pl. trambalắri

trambalá vb., ind. prez. 1 sg. trambaléz, 3 sg. și pl. trambaleáză

trambaláre s. f., g.-d. art. trambalării; pl. trambalări

TRAMBALÁ vb. v. deplasa, muta, strămuta.

TRAMBALÁRE s. v. deplasare, mutare, strămutare.

TRAMBALÁ vb. I. refl., tr. (Fam.) A (se) muta, a (se) deplasa dintr-o parte în alta fără rost. [După fr. trimbaler].

TRAMBALÁRE s.f. (Fam.) Acțiunea de a (se) trambala. [< trambala].

TRAMBALÁ vb. tr., refl. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta. (după fr. trimbaler)

trambalá (-léz, -át), vb. – A umbla de colo colo (fără rost). Fr. trimbaler.

*trambaléz v. tr. (fr. trimbaler, infl. poate și de ngr. trambála, legănătoare. V. trapă). Barb. Tîrăsc de colo colo. V. refl. Mă vîntur, mă zbucĭum în coace și’n colo.

trambala, trambalez I. v. t. a duce, a muta, a deplasa II. v. r. 1. a se duce, a se muta, a se deplasa de colo până colo fără rost 2. a se deplasa în condiții dificile