TOTEMÍSM s. n. Ansamblu de credințe și obiceiuri religioase primitive legate de totem; cult al totemului. – Din fr. totemisme.

TOTEMÍSM s. n. Ansamblu de credințe și obiceiuri religioase primitive legate de totem; credința în totemuri. – Din fr. totémisme.

TOTEMÍSM s. n. Credința în totemuri.

totemísm s. n.

totemísm s. n.

TOTEMÍSM s.n. Credință bazată pe cultul totemurilor. [Cf. fr. totémisme].

TOTEMÍSM s. n. credință bazată pe cultul totemurilor. (< fr. totémisme)

TOTEMÍSM n. Credință în totemuri. /<fr. totémisme

totemism n. credința triburilor din N. Americei într’un geniu protector (totem) care dă numele său tribului.

*totemízm n. Credința în totemĭ.

totemism definitie

totemism dex

Intrare: totemism

totemism substantiv neutru