torit definitie

8 definiții pentru torit

TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, folosit, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite.
TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite.
TORÍT s. n. Oxid natural de uraniu și de toriu, din care se extrag anumite elemente radioactive.
torít s. n.
torít s. n.
TORÍT s.n. (Min.) Silicat natural de toriu, puternic radioactiv. [< fr. thorite].
TORÍT s. n. silicat natural de toriu, puternic radioactiv. (< fr. thorite)
TORÍT (< fr.) s. n. (MINER.) Silicat natural de toriu din grupa zirconiului, de culoare galbenă, variind până la negru, cu luciu sticlos sau gras. Este puternic radioactiv și apare în pegmatite, granite, sienite etc.

torit dex

Intrare: torit
torit substantiv neutru